carte SE varianta finalaMD - Agenţia Europeană pentru Securitate şi ...

Săptămâna europeană pentru securitate şi sănătate în muncă – Evaluarea riscurilor
- Stabilirea acţiunilor corective şi preventive, a acţiunilor concrete în baza planului
stabilit în urma ierarhizării riscurilor;
- Punerea în aplicare a măsurilor stabilite
- Monitorizarea şi revizuirea măsurilor de protecţie şi prevenire pentru ţinerea sub
control a riscurilor
- Măsurarea eficienţei activităţii
Evaluarea riscurilor ar trebui să fie structurată şi aplicată astfel încât:
- să se identifice pericolele generate la locul de muncă şi să fie evaluate riscurile asociate
cu aceste pericole, să se stabilească măsurile care trebuie luate pentru a proteja
sănătatea şi securitatea lucrătorilor, ţinând cont de cerinţele legislative;
- să se evalueze riscurile pentru a face cea mai bine informată selecţie a echipamentelor
de lucru, a substanţelor sau a preparatelor chimice folosite, dotarea locului de muncă şi
organizarea muncii;
- să se verifice caracterul corespunzător al măsurilor puse în aplicare;
- să se stabilească prioritatea activităţilor necesare şi alte măsuri;
- să dovedească angajatorilor, autorităţilor competente, lucrătorilor şi reprezentanţilor lor
că au fost luaţi în considerare toţi factorii legaţi de muncă şi că s-a luat o hotărâre
valabilă în legătură cu riscurile şi măsurile necesare pentru protejarea sănătăţii şi a
securităţii;
- să se asigure că măsurile de prevenire şi metodele de lucru şi de producţie, care sunt
considerate necesare şi puse în aplicare în urma unei evaluări a riscurilor, asigură
obţinerea de îmbunătăţiri la nivelul protecţiei lucrătorului.
Persoanele care efectuează evaluări ale riscurilor la locul de muncă ar trebui să deţină
cunoştinţe şi/sau informaţii despre:
- pericolele şi riscurile a căror existenţă este deja confirmată şi modul în care acestea se
produc;
- materialele, echipamentele şi tehnologia folosite la locul de muncă;
- procedurile de lucru, organizarea şi interacţiunea lucrătorilor cu materialele folosite;
- tipul, probabilitatea, frecvenţa şi durata expunerii la pericole. În unele cazuri, aceasta
poate presupune aplicarea unor tehnici de măsurare moderne, aprobate;
- relaţia dintre expunerea la un pericol şi efectul acestuia;
- standardele şi cerinţele legale, care sunt relevante pentru riscurile existente la locul de
muncă;
- ce se consideră bune practici în domenii în care nu există standarde legale specifice.
Angajatorii trebuie să se asigure că cel care efectuează evaluarea riscurilor, fie că este un
angajat sau un consultant extern, vorbeşte cu angajaţii sau cu alte persoane, cum ar fi
contractanţii care realizează efectiv muncă. În cazul în care angajaţii din cadrul unor
întreprinderi diferite lucrează în acelaşi loc de muncă, este posibil ca evaluatorii să trebuiască
să împărtăşească informaţii cu privire la riscurile şi măsurile privind securitatea şi sănătatea,
care se aplică pentru combaterea riscurilor respective. Angajatorul este cel care trebuie să
aranjeze această facilitate.
7. Prevenirea riscurilor profesionale - istoric
Sistemele de securitate reprezintă un ansamblu de dispozitive (suporţi tehnici) şi
procedee (suporţi logici) care acţionează asupra sistemelor de muncă pentru a le creşte
siguranţa. Pentru ca un sistem de securitate să fie integrat în sistemul de muncă este necesar a
se aplica „principiul proximităţii”: cu cât se acţionează mai de „aproape” asupra riscului, cu
atât mai eficace va fi prevenirea acestuia. Termenul „aproape” se referă la proximitatea fizică,
temporală şi conceptuală.
122