carte SE varianta finalaMD - Agenţia Europeană pentru Securitate şi ...

Săptămâna europeană pentru securitate şi sănătate în muncă – Evaluarea riscurilor
concordanţă cu cerinţele legislative.
Prin specificul activităţii sale, inspectorul de muncă SSM îşi exercită atribuţiile de
control, în cea mai mare parte din timp, în unităţi economice în care există riscuri (de orice
natură ar fi ele), cu un grad ridicat de periculozitate. De cele mai multe ori, inspectorul de
muncă trebuie să constate singur prezenţa acestor riscuri, interlocutorul - angajat sau angajator
- , având tendinţa de a le ascunde. Domeniile de activitate pe care le controlează un inspector
de muncă sunt din toate categoriile vieţii economice, astfel fiind imperios necesar ca organul
de control să deţină cunoştinţe tehnice specifice fiecărui domeniu în parte, în aşa fel încât să
poată adopta faţă de interlocutor o atitudine profesionistă. Adoptarea unor tehnologii
performante de către agentul economic, impune o perfecţionare continuă a cunoştinţelor
tehnice ale inspectorului de muncă. De asemenea, inspectorul de muncă operează cu acte şi
norme legislative. Chiar dacă pregătirea de specialitate a inspectorului de muncă SSM nu este
cea juridică, prin complexitatea şi rafinarea actului de control, inspectorul de muncă trebuie să
deţină bune cunoştinţe juridice specifice activităţii pe care o desfăşoară.
Există cazuri în care la solicitarea unităţilor sau în timpul derulării activităţii de control,
inspectorul de muncă este cel care trebuie să sesizeze starea de pericol grav şi iminent de la un
loc de muncă şi să dispună măsuri, conform atribuţiilor sale, de înlăturare a acestei stări.
Răspunderea şi implicaţiile pe care le presupune constatarea prezenţei unei asemenea stări de
fapt, sunt de natură să provoace o stare de stres prin conştientizarea posibilelor efecte ale unei
decizii insuficient elaborate. În faţa organelor de anchetă superioare, inspectorul de muncă
este singurul responsabil de modul în care şi-a exercitat atribuţiile de serviciu.
De multe ori, inspectorul de muncă este pus în postura unui mediator între angajat şi
angajator. Conflictul latent care există între interesele celor două părţi, o societate civilă
supusă unor convulsii economice şi cele ale unui întreprinzător care caută să-şi croiască drum
într-o piaţă în continuă schimbare, a impus găsirea unor argumente care să convingă pe
acesta din urmă că este în avantajul său financiar să aplice măsurile de securitate şi sănătate în
muncă. Aceste argumente ţin atât de pregătirea profesională a inspectorului de muncă, de
capacitatea acestuia de a percepe realităţile societăţii economice, de calităţile psihologice pe
care le posedă în aprecierea interlocutorului şi nu în ultimul rând de personalitatea şi
capacitatea de a prezenta scopul actului de control.
Intensitatea muncii
Presiunea exercitată de schimbările frecvente din mediu conduc la tot mai multe situaţii
în care luarea deciziilor se face în ritm alert.
Termenele stricte şi viteza ridicată face ca inspectorii de muncă să se confrunte cu un
volum din ce în ce mai mare de muncă şi cu presiuni la locul de muncă.
Prin natura activităţii sale, inspectorul de muncă SSM trebuie să dispună de capacitatea
profesională şi intelectuală de a discerne şi a interpreta obiectiv informaţiile pe care le
primeşte. În cazul cercetării accidentelor de muncă, multe din persoanele intervievate au
tendinţa de a se disculpa şi de a oferi informaţii trunchiate. În cazul în care se confruntă şi cu
o lipsă a documentaţiei de specialitate (carte tehnică, instrucţiuni sau procedee de lucru
specifice, etc.), inspectorul de muncă este cel care îşi asumă răspunderea pentru interpretarea
obiectivă a cercetării şi aceasta pe fondul prezenţei termenelor scadente.
Presiunea termenelor limită manifestată ca discordanţă între obligaţia de a rezolva
sarcini noi, complexe şi timpul alocat rezolvării acestora pot avea drept consecinţă prezenţa
stresului la locul de muncă.
Protecţia juridică deficitară de care beneficiază în prezent inspectorii de muncă, în
exercitarea autorităţii cu care au fost investiţi de către stat este percepută de aceştia ca un
factor de risc în executarea sarcinii de muncă pe care o au. Acest lucru se poate concretiza fie
prin efectuarea actului de control având rezerva protejării juridice a propriei persoane, fie prin
150