carte SE varianta finalaMD - Agenţia Europeană pentru Securitate şi ...

Săptămâna europeană pentru securitate şi sănătate în muncă – Evaluarea riscurilor
capacitatea de reacţie a organismului poate fi depăşită: aceasta este starea de stress cronic.
Pentru a face faţă situaţiei, organismul produce cantităţi mai mari de hormoni. Mecanismul de
reglare prezentat mai sus devine ineficient, sensibilitatea receptorilor din sistemul nervos
central pentru glucocorticoizi scade şi în consecinţă nivelul acestora creşte constant în sânge.
Organismul, inundat cu hormoni, aflat în activitate permanentă, se epuizează.
Cercetări recente completează lucrările lui Selye şi arată că răspunsul la stress nu
provoacă numai reacţii psihologice, ci fiecare situaţie stressantă şi reacţiile biologice de
răspuns sunt stocate efectiv în memorie pentru toată viaţa.
În faţa unei mize importante sau a unei ameninţări, noi răspundem printro stimulare
hormonală a cărei intensitate şi durată sunt influenţate de o situaţie stressantă pe care deja am
trăit-o, memorată, şi pe care o asociem cu situaţia prezentă.
Termenele de stress „bun” sau „rău” sunt folosite frecvent pentru stressul în muncă.
Stressul „bun” permite o mai mare implicare în muncă şi o puternică motivare, în timp ce
stressul „rău” va duce la îmbolnăvire.
Din punct de vedere ştiinţific nu există nici stress „bun” nici stres „rău”, ci un fenomen
necesar pentru adaptarea organismului uman la mediul înconjurător.
Putem în schimb diferenţia starea de stress „acut” de starea de stress „cronic”, care au
efecte diferite asupra sănătăţii.
Starea de stress „acut” corespunde reacţiilor organismului când se află în faţa unei
ameninţări sau a unei situaţii cu miză importantă (ex. luatul cuvântului în public, transmiterea
urgentă a unui raport, schimbarea locului de muncă). Când situaţia de stress ia sfârşit,
simptomele dispar, în general în scurt timp.
Starea de stres „cronic” este un răspuns al organismului la o situaţie stressantă care
durează în timp: este cazul în care, în fiecare zi, la serviciu, ni se pare că tot ceea ce avem de
făcut din punct de vedere profesional, depăşeşte capacitatea noastră.
Simptome
Mecanismele fiziologice care intră în acţiune pentru a face faţă stressului pot fi nefaste
pentru organism. În câteva săptămâni pot apărea simptome fizice, emoţionale, intelectuale şi
tulburări de comportament.
Principalele simptome datorate stressului cronic:
▪ Simptome fizice – dureri (colici cu diverse localizări, dureri de cap, dureri
musculare, articulare, etc.), tulburări de somn, tulburări de apetit şi de digestie, transpiraţii
frecvente;
▪ Simptome emoţionale – nervozitate şi irascibilitate crescute, crize de nervi sau de
plâns, de anxietate, de excitaţie sau tristeţe ;
▪ Simptome intelectuale – dificultăţi de concentrare, greşeli frecvente, dificultăţi de
memorie, lipsă de iniţiativă;
▪ Modificări comportamentale – modificarea comportamentului alimentar, violenţă şi
agresivitate, izolare socială (închis în sine, dificultăţi de cooperare), consum crescut de
produse calmante sau excitante (cafea, tutun, alcool, somnifere, anxiolitice).
Patologia asociată stressului
Dacă stressul se prelugeşte sau dacă este de mare intensitate, diversele simptome se
agravează sau durează în timp, aceasta determină alterarea stării de sănătate, care uneori
devine ireversibilă.
Stressul cronic se poate manifesta în timp printrun sindrom „metabolic”, caracterizat
prin simptome ca obezitatea abdominală, rezistenţa la insulină (care poate evolua spre diabet),
99