carte SE varianta finalaMD - Agenţia Europeană pentru Securitate şi ...

Săptămâna europeană pentru securitate şi sănătate în muncă – Evaluarea riscurilor
2.1. Metoda Delph
Este o metodă previzională de estimare a nivelului de risc al sistemelor tehnice precum
şi de identificare a combinaţiilor evenimentelor nedorite, bazată pe chestionarea în mai multe
etape a unui mare cerc de experţi.
Pentru ca rezultatele să fie statistic semnificative, este necesar ca numărul experţilor
interogaţi să fie suficient (aprox. 20) şi ca răspunsurile lor sa fie independente.
Eficacitatea maximă a metodei se obţine în utilizarea ei în stadiul de concepţie a
sistemului.
In general, necesitând costuri ridicate, metoda se aplică sistemelor tehnice periculoase
şi/sau de complexitate ridicată.
2.2. Metoda “What if”(Ce se întâmplă dacă)
Metoda se aplică proceselor relativ simple. Procesul este trecut în revistă pornind de la
material brut până la produsul finit. Metoda reprezintă o examinare sistematică a desfăşurării
fiecărei operaţii folosind ”ce se întâmplă dacă” şi sugerând un eveniment de început, o
defectare din care decurge o secvenţa de evenimente nedorite.
Se identifică pericolele, consecinţele şi metodele potenţial capabile pentru reducerea
riscului.
2.3. Analiza preliminară a pericolelor
Analiza preliminară a pericolelor este o metodă inductivă, al cărei scop este de a
identifica, pentru un sistem/subsistem/componenta şi pentru toate stările lor, fenomenele şi
situaţiile periculoase şi evenimentele nedorite care pot provoca un accident. Metoda este
completată de identificarea posibilităţilor de apariţie a unui accident şi o evaluare calitativă a
gravităţii vătămării sau atingerii sănătăţii posibile, precum şi propunerea măsurilor de
securitate şi rezultatele aplicării lor.
2.4. Metoda HAZOP (Studiul fenomenelor periculoase şi a aptitudinilor de
funcţionare)
Un studio HAZOP reprezintă o tehnică sistematică pentru identificarea fenomenelor
periculoase sau a aptitudinilor de funcţionare, putându-se aplica în special instalaţiilor şi
procedeelor chimice.
Fiecare parte a unui proces industrial este examinat şi se întocmeşte o listă conţinând
toate abaterile posibile în raport cu condiţiile normale de funcţionare precum şi modurile în
care pot surveni. Se estimează consecinţele pentru proces şi se identifică măsurile care permit
să se detecteze abaterile “probabile”, care pot provoca evenimente periculoase sau probleme
de funcţionare.
2.5. Metoda MADE (Analiza modurilor de defectare şi a efectelor lor)
AMDE este o metodă de analiză inductivă adaptata la studiul defectelor sistemelor
materiale (componente si echipamente) ca şi la studiul efectelor lor asupra nivelelor
funcţionale superioare. Recurgând la iteraţii succesive a demersurilor, la identificarea
modurilor de defectare unică la nivel imediat superior al sistemului, se determină toate
modurile de defectare primare ale sistemului.
AMDE se pretează la analiza diverselor tehnologii (mecanice, electrice, hidraulice,
logice, etc.) caracterizate prin structuri funcţionale simple.
Analiza modurilor de defectare şi a efectelor lor si criticităţii (gravitaţii lor) (AMDEC)
este o extensie a AMDE care include analiza de criticitate în măsura în care efectele
defectărilor sunt afectate de o probabilitate de gravitate. Factorul de defectare este estimat
direct cu ajutorul unei metode de prevedere a fiabilităţii, utilizând date obţinute cu AMDE
(probabilitatea unui mod de defectare, factor de defectare, etc.). Gravitatea este evaluată prin
referire la o scară specifică. AMDE este o metodă de analiză dintre cele mai utilizate fiind
dintre cele mai eficace metode inductive.
84