carte SE varianta finalaMD - Agenţia Europeană pentru Securitate şi ...

Săptămâna europeană pentru securitate şi sănătate în muncă – Evaluarea riscurilor
4.Vopselele pulbere – o alternativă cu riscuri profesionale reduse, în sectorul
acoperirilor industriale
Un exemplu de aplicare a pricipiilor prevenirii si reducere a riscului in cazul
vopselelor industriale este prezentat in continuare.
Forma clasicǎ de prezentare a vopselelor, astǎzi încǎ cea mai folositǎ, este cea a
unui lichid, consistenţa sa fiind reglatǎ în funcţie de metodele de aplicare, prin
pensulare, pulverizare cu sau fǎrǎ aer , imersie sau în câmp electrostatic. Instalaţiile de
obţinere a vopselelor lichide pot realiza soluţii adevǎrate sau dispersii. In ultimele
decenii au apǎrut însǎ şi vopsele ce nu conţin solvenţi, acestea prezentându-se atât în
formǎ lichidǎ, cât şi solidǎ (pulbere).
Solventii organici fac parte din categoria substanţelor periculoase, fiind de regula
substanţe inflamabile, nocive si cu potential exploziv.
Expunerea la solvenţi organici, cum sunt alcoolii, eterii şi esterii de glicol, poate
conduce la pierderea memoriei, oboseală severă şi alte probleme ale sistemului nervos
central. Aceste tipuri de solvenţi care - printre multe alte probleme de sănătate - pot cauza şi
afectarea rinichilor, precum şi probleme ale aparatului reproductiv, se regăsesc în mod curent
în vopsele, adezivi şi lacuri. Numeroase sectoare industriale utilizează solvenţi organici,
printre acestea fiind incluse cele ale construcţiilor, textilelor, poligrafiei, maselor plastice şi
curăţării chimice. Studiile efectuate au evidenţiat un risc crescut de pensionare anticipată în
rândul vopsitorilor şi parchetarilor, din cauza “sindromului solventului”, denumire sub care
sunt cunoscute astfel de simptome neuropsihiatrice, printre care se regăseşte şi pierderea
memoriei.
Datoritǎ conţinutului ridicat de solvenţi organici, costului ridicat al acestora,
riscurilor pe care le prezintǎ şi problemelor de poluare a mediului pe care le genereazǎ,
în ultimii 40 de ani s-au fǎcut eforturi susţinute de a introduce ca solvent apa. Au apǎrut
astfel produsele cunoscute sub denumirea de „vopsele de apǎ”. Dar şi în cazul lor, este
nevoie de o cantitate redusǎ de solvent organic. Problema protecţiei mediului
înconjurǎtor este astfel, în mare parte rezolvatǎ, deşi folosirea aminelor necesare în
procesul de reticulare, are o oarecare influenţǎ negativǎ.
O altǎ grupǎ de vopsele sunt cele cunoscute ca ”vopsele de dispersie”. Este vorba,
în primul rând, de rǎşinile de greutate molecularǎ ridicatǎ care sunt foarte fin
dispersate în apǎ. Din pǎcate, calitǎţile peliculogene de acoperire obţinute din astfel de
vopsele nu sunt întotdeauna cele dorite, motiv pentru care folosirea lor este limitatǎ la
domeniul construcţiilor.
In final trebuie consemnatǎ grupa vopselelor fǎrǎ solvent. Vopselele fǎrǎ solvent
se prezintǎ, fie sub formǎ lichidǎ în forma de aplicare, reacţionând chimic pentru
formarea macromoleculelor ce constituie în final filmul, fie sub formǎ de pulbere, aşa
numitele ”vopsele pulbere”. Ca reprezentant tipic al primei grupe de vopsele fǎrǎ
solvent sunt considerate vopselele poliesterice nesaturate. In acest caz este vorba de o
rǎşinǎ dizolvatǎ în stiren, deci o rǎşinǎ reactivǎ într-un solvent care poate reacţiona mai
departe. Ambele componente formeazǎ prin reacţie chimicǎ, o peliculǎ la suprafaţa
obiectului.
Vopselele pulbere sunt materiale polimerice destinate formǎrii peliculelor de
acoperire organice şi care se situeazǎ la graniţa dintre materialele plastice şi
peliculogene. Se prezintǎ sub formǎ de particule fine de lianţi de naturǎ polimericǎ
în amestec cu pigmenţi, materiale de umpluturǎ, agenţi de reticulare şi alţi aditivi.
239