·s

otcz care, fara acest adaos, ar fi fost monosilabice: Radu(l), dar Marzn
etc. Deci rolul elementului adaugat era sa dea un corp acceptabil numelor
care ar fi fost prea scurte. Repartitia aceasta fiind specified pentru
romina, trebuie sa credem ea si elementul adaugat cu rolul definit este
rominesc, nu imprumutat din slava, care nu avea nevoie de el in functiunea
aratata.
Ca exceptii am gasit pe de o parte pe Bran, Dan, Nan, Stan §i Vlad,
pe de alts parte pe Alecu, Nedelcu §i Raducanu, primele ramase monosilabice,
ultimele primind pe -u desi aveau mai mult decit o silaba. Am
scos din discutie numele ca Alexandru, Dumitru, deoarece aici -u nu are
nimic de-a face cu elementul -ul, ci este o vocala de suport pentru grupul
de consoane care nu putea fi pronuntat la sfirsitul cuvintului.
Am socotit apoi ea: dupa modelul numelor scurte s-au luat hipocoristicele
si diminutivele, care, chiar data au mai mult de doua silabe, se
termini in -u: Sanducu, Raducu. Totusi constatam ea altele, ca Danut,
Petrut, Vladut, Ionel nu primesc pe u.
Elementul -ul, nemaifiind simtit ca articol, a primit desinenta de vocativ,
creindu-se astfel forme de vocativ articulat, ca Radule, de unde s-a
ajuns la desinenta de vocativ -ule, folosita si la numele comune: omule
(Weigand explica acest vocativ printr-o interjectie bulgareasca le, folosita
insa in bulgareste numai pentru femei). Numele ca Alexandru, Dumitru,
neavind de fapt articolul, fac vocativul in -e, nu in -ule. De asemenea
Raducanu, care prin aceasta ar dovedi ca nu este de fapt un nume
in -ul. Ace Iasi -ul apare apoi in sufixele compuse de felul lui -ulescu
Diculescu (de la Dicu, iar acesta din bulg. Dikov), Radulescu, Sandulescu.
Am vazut totusi inca de atunci si alt aspect al problemei: -u apare
acolo unde in slava avem in paralel un hipocoristic terminat in -o, acest
o fiind de fapt vocala caracteristica a declinarii, devenita apoi vocala de
legatura intre elementele compusului: Rado-mir, devenit Rad-o-mir (rind
vocala tematica -o a slabit in pronuntare la finala cuvintelor simple), a
dat hipocoristicul Rado, pe care bulgarii it pronunta aproape ca Radu. Prin
aceasta se explicA, pe de o parte, de ce gasim numele fara -u, ca Dan,
acestea fiind in slava toate teme in -i (Vlad-i-mir), prin urmare fara -o
in bulgareste, pe de alts parte de ce gasim nume mai lungi si totusi cu -u,
ca Alecu, Nedelcu, acestea reproducind pe bulg. Aleko, Nedelko, formate
cu sufixul -ko. Tot in felul acesta se explica absenta elementului -ul- in
numele de familie ca Brtinescu, Danescu, Nanescu, Stanescu, Vladescu.
Este de neinteles pentru mine cum Pa.ca, T. o., p. 129. poate respinge
;deea ca -u ar avea ceva de-a face cu bulgarescul -o.
SA tinem seams ca repartizarea pe teme in -o §i in -i in bulgareste
coincide in intregime cu repartizarea numelor rominesti pe teme in -u
si in consoana, indiferent de numarul de silabe pe care be are cuvintul
(repartizarea dupa numarul de silabe, cum s-a vazut mai sus, nu coincidea
in intregime cu repartizarea pe teme in -u si in consoana), astfel ca
o potrivire datorata hazardului pare exclusa.
Cit priveste numele derivate cu sufixul complex -ulescu, fart indoiala,
la un moment dat a intervenit o oarecare confuzie, caci apar si
nume ca Miarcescu, Radescu, pe de o parte, Stoiculescu, Tomulescu (in
1,oc de Stoicescu, Tomescu) pe de alts parte. Dar aceasta confuzie este de
data recenta si poate fi explicata. In primul rind, adesea avem. derivate
www.dacoromanica.ro
111