·s

INTRODUCERE
Traind in colectivitate, oamenii au simtit din totdeauna nevoia de,
a vorbi unul despre altul. Cit time cel despre care se vorbea era prezent,
el putea fi desemnat intr-un anumit fel si fard a avea un nume propriuzis
(prin gesturi, prin mimics etc.). Dar cind cel pus in discutie era absent,
era indispensabil ca el sd fie diferentiat printr-un semn oarecare de ceilalti
oameni, prin urmare s-a ivit imediat nevoia ca fiecare persoand sa alba
un nume. Nu dispunem de nici un material care sd ne permits ad cunoastern
felul cum oamenii primitivi se numeau unul pe altul. Dar judecind
prin prisma datelor mai not privitoare la populatiile inapoiate si mai ales
folosindu-ne de metoda deductive, ajungem la concluzia A primele nume
nu puteau fi decit cuvinte ale limbii comune. Oamenii erau desemnati fie
prin indicarea vreunei particularitati fizice calitate sau defect , fie
prin vreo intimplare deosebitd din viata lor, in acelasi fel in care se dau
astdzi poreclele.
Aceasta presupune ca numele apareau numai la persoanele cit de
cit inaintate in virsta, pentru ca de cele mai multe on un copil nou-nascut
nu se distinge prea mult de ceilalti copii din punct de vedere fizic, iar
de intimpldri din trecutul lui nu poate fi vorba. Singurul lucru care ar
fi putut interveni ar fi fost circumstantele privitoare la data nasterii,
asa cum se intimpla de fapt intr-o perioadd mai apropiatd de vremea
noastra: o fats e numita Venus sau Venera pentru ca s-a nascut intr-o
vineri, un bdiat e numit Dominic sau (pe greceste) Chiriac pentru ca s-a
nascut duminica; Natalia inseamna de Craciun" (vezi p. 38), Teofana
la Boboteazd" (vezi p. 35), Pascale de Pasti" etc. (vezi si Benoni la
p. 28, Lucius, Manius, Servius la p. 39). Dar si pentru a da astfel de nume
era nevoie de o societate mai organizata. Numai cu timpul, dupa ce s-a
treat deprinderea de a avea un nume pentru fiecare persoand adults si
s-a format astfel constiinta ca mice fiinta umand trebuie ad alba o denumire,
oamenii au inceput sd dea nume copiilor chiar de la nastere. In
Odiseea lui Homer, cind Ulise ajunge in tara feacienilor, regele acestora,
Alcinoos, it intreabd: cum to cheamd?, caci nu exists nici un om fall
nume, chiar din momentul nasterii, fie el om de rind sau nobil".
Acum intervine un nou criteriu de formare a numelor: bucuria parintilor
ea au un copil (vezi de exemplu numele lui Benvenuto Cellini:
ben venuto inseamna in italieneste bine venit"), sperantele pe care §i le
pun in odrasla lor. De aici inainte nu mai e vorba de faptele pe care le -ar'
fi facut purtdtorul, ci de dorinta parintilor de a-1 vedea manifestindu-seintr-un
anumit fel demn de lauds. Primitivii cred in forta magied a numelui.
Isi inchipuie ca, cu ajutorul lui, stabilesc destinul viitor al copilului
(Svoboda, p. 43). Apar deci nume magulitoare, dar nu totdeauna justificate
de conduita ulterioara a celor care le poarta.
2 Nume de persoane 17
www.dacoromanica.ro