·s

pentru acest sufix in lucrarea Aureliei Stan (p. 387) se gasesc
exemple bizare: Dumitrina, Petrina, Teodorina, Vasilina. Dar Melintina,
Melentina, Melitina, citate pe aceeasi paging, reprezinta macar partial pe
gr. Meletina (Buturas, p. 77), derivat de la Meletie. Intr-adevar, la not
formatia ,a putut veni mai demult din greceste. In cartea lui Buturas am
putut releva (fard sa urmaresc sa" fiu complet) nu mai putin de 15 nume
in -ina, printre care Anghelina, Asimina (de la asimi argint"), Lefterina,
Pavlina, Stamatina, Vasilina, Zambetina (alaturi de Zambeta) §i, fara indoiala,
din greceste este si Evanghelina (la Buturas numai Vanghelini si
masculinul VanghelinOs).
Ipoteza originii grecesti a numelor ca Anghelina se impune, intre
altele, sl pentru ca exists in romineste astfel de nume anterioare influentei
occidentale. Pentru un nume ca Dobrina am putea porni si de la
Dobre, si de la Dobrin, pentru Florina, atit de la Flora sau Floarea, cit si
de la Florin (in acest din urma caz, sufixul n-ar fi -ina, ci -a). Dar Alexandrina,
nume vechi si relativ popular, nu se poate explica decit ca
format in romineste cu sufixul -ina.
Un argument puternic in favoarea originii grecesti it constituie numeroasele
exemple din bulgareste, multe intru totul paralele cu cele rominest.
Gasesc de exemplu in Izvestiia, V, numele Anghelina (p. 426),
Evanghelina (p. 427), Gherghina (p. 426), Kriistina (p. 428), Nikolina, Nikulina
(p. 428), Pavlina (p. 428), iar in Izvestiia, VII, Anghelina (p. 315),
Dimitrina (p. 327), Gherghina, Gheorghina (p. 323), Grigorina (p. 324),
Firistina (p. 354), Lazarina (p. 337), Latina (p. 337; de la numele feminin
Lata?), Nikolina (p. 343), Pavlina (p. 344), Zaharina (p. 330).
Citeva nume terminate in -ina trebuie despartite de celelalte: Frosina,
care nu e derivat de la Frosa, ci invers, originalul fiind vechiul
grecesc Euphrosyne intelepciune"; Irina, unde -ina nu e sufix (grec.
vechi eirene pace"), apoi Corina, format in greaca veche de la kore
fats" cu sufixul -inna (deci Korinna). In sfirsit Despina, care de asemenea
nu e format cu sufixul -ina: in greaca veche, de la despOtes stapinul
casei", cu un sufix complex -nia, s-a format femininul despotnia,
devenit apoi despoina stapina casei", gospodind". In greaca moderns
se pronunta despina stapina" si e folosit ca nume propriu in loc de
Maria. Dar formatia nu mai este inteligibild pentru un grec de astazi,
data nu cunoaste istoria limbii. In romineste accentul a fost mutat pe
desigur prin analogie cu celelalte nume terminate in -ina.
In frantuzeste s-au format feminine in -ie (pronuntat dar transpuse
in alte limbi prin -ia, dupa modelul latin). M,asculinele latinesti in -ius
au pierdut aceasta finala (cel putin in pronuntare: Aemilius > Emile, pronuntat
emil; Julius > Jules, pronuntat jil/), in timp ce femininele au pastrat
pe -ia, schimbind accentul (in latineste i era neaccentuat, iar in frantuzeste
e accentuat), probabil dupa modelul sufixului de colective si
abstracte -ia, devenit in limbile romanice -/a (fr. -ie); rom. mosie de la mos,
prostie de la prost, fr. broderie, tyrannie. Deci femininul de la Emile este
Emilie, de la Jules e Julie si se creeaza ideea ca pentru a forma femininul
adaugam un Asa se formeaza de la Leon, Leonie (de aid, in romineste,
Leonia). Asemenea formatii gasim si in romineste, dupa ce s-a parasit,
la unele nume, finala -iu (vezi mai sus): alaturi de Aurel, Cornel, Emil,
Eugen, Valer, sint normale Aurelia, Cornelia, Emilia, Eugenia, Valeria,
www.dacoromanica.ro
125.