·s

INDICATII BIBLIOGRAFICE
Cei dintii cercetatori in domeniul lingvisticii istorice, in prima jumatate a secolului
trecut, au Mut apel, cum am aratat, is studiul numelor de persoane din lirnbile
antice, fiMd constrinsi la aceasta de lipsa de texte pentru multe dintre aceste
limbi: nu numai traca, de care a fost vorba mai inainte, ci si ilira, frigiana, galica si
numeroase alte limbi au disparut fare sa fie consemnate in scris sub forma de documente
intinse, astfel incit principalul material pentru a ne putea da seama de caracterul
acestor limbi 1-au furnizat numele proprii. Mai mult chiar, limbile germanice,
desi ne sint bine cunoscute astazi, nu dispun de texte mai vechi de secolul al IV-lea
al erei noastre (eel putin de texte mai ample), iar pentru unele dintre aceste limbi
primele texte apartin unei perioade mult mai tirzii. Astfel numele de persoane si
de locuri germanice intilnite in opere]e scriitorilor latini si greci din primele secole
ale erei noastre au ajutat Ia formarea unei imagini cit de cit dare asupra felului
Turn vorbeau populatiile germanice din vremea aceea_
Prima lucrare monumentala in domeniul numelor de persoane este Die Personen-
und Familiennamen a lui Au gust Friedric h P ott, aparuta la Leipzig
in 1853 si, imediat apoi, in 1859, in a doua editie. Autorul, unul dintre cei mai mari
lingvisti ai vremii, a adunat numele din toate limbile studiate pe atunci, in special
din limbile germanice, si le-a supus unui studiu amanuntit. La p. 333-334 si la
p. 573 se gasesc citeva date, astazi complet depasite, asupra numelor rominesti.
Un bogat inventar de nume grecesti a alcatuit August Fick in lucrarea Die
griechischen Personennamen, Gottingen, 1874, a card prima parte, foarte ampla
(aproape 220 de pagini), discuta formarea numelor in greaca, celtica, germanice, slava,
iranica, sanscrita si in indo-europeana comuna.
Franz M i k 1 o s i c h a publicat, intre 1860 si 1874, in Memoriile Academiei
din Viena, lucrarea Die Bildung der slavischen Personen- und Ortsnamen, reimprimata
la Heidelberg in 1927. Pe linga numele slave, se intilnesc aici si nume rominesti.
In 1904, la Berlin, a aparut lucrarea de mare rastinet a lui Wilhelm
Schulz e, Zur Geschichte lateinischer Eigennamen, mult criticata astazi, desigur nu
totdeauna in mod just. Pentru a explica numele latinesti, autorul face apel in mare
masura Ia limba etrusca si, eel putin in parte, are desigur dreptate.
Numele celtice au fost adunate de A. Hol der in Altceltischer Sprachschatz,
Leipzig, 1896 si urm. Ele au fost supuse unui examen etimologic de G. Do t t I n,
La langue gauloise, Paris, 1920.
In ce priveste limbile vechi, merits sa fie citate lucrarile mai apropiate de timpul
nostru si ramase in uzaj: M. Sc h o on f e 1 d, Worterbuch der altgermanischen
Personennamen, Heidelberg, 1911; F. Solmsen E. Fr a enk e 1, Indogermanische
Eigennamen als Spiegel der Kulturgeschichte, Heidelberg, 1922. Apoi o carte
in care slut adunate numele negrecesti (printre allele si trace) din orasele vechi grecesti
din nordul Marii Negre: L a d i s 1 a v Z g u s t a, Die Personennamen griechischer
.Stadte de nord/ichen SchwarzmeerlcUste, Praga, 1955.
13
www.dacoromanica.ro