·s

tarea populatiilor orasenesti prin imigrarea de muncitori de origine taraneasca.
Rev'enind la numele apusene in evul mediu, trebuie semnalat ca
uzajul prepozitiei de nu este in general limitat la nobili. In frantuzeste,
de exemplu, se cunosc destule nume cu de pus Inaintea unui nume de
localitate sau de regiune, care arata pur si simplu ca stramosii purtatorului,
tarani sau burghezi, s-au deplasat cindva din localitatea sau din
regiunea respective: Debray, de exemplu, inseamna din Bray". Cu atit
mai clay este cazul cind dupa de nu urmeaza un nume de localitate, ci
un cuvint care arata un punct al unei localitati, de exemplu Delavigne
de la vie". Alte exemple se vor vedea in paginile urmatoare. De asemenea
trebuie avut in vedere Ca multe nume frantuzesti incepatoare cu
de sint de fapt flamande sau olandeze si contin articolul de: De Groot (pronuntat
in olandeze hrot) cel mare", De Jonghe (pronuntat in olandeze
ionghe) cel tinar" etc. Ce e drept, au fost cazuri cind purtatorii unor astfel
de nume au reusit sa treaca drept nobili.
De altfel nici olandezul sau flamandul van (pronuntat fan), care
inseamna in adevar de", nu arata originea nobila (situatia in aceasta
limba dif era de cea din germane, unde von este semn de noblete): Van
Gogh, Van Dijk (pronuntat deik, inseamna dig", deci numele complet
s-ar traduce de la dig"), Van Houten (de la paduri"), Van der Velde
sau Vandervelde (de la cimpuri").
Nici in Reiland prepozitia de, di nu e semn de noblete, ci inseamna
fiul lui": D'Annunzio, De Sica, Di Stefano, De Vittorio etc.
Mai pomenesc de irlandezul o, cu Inteles aproximativ asemanator
§i care serveste la formarea de nume de familie mult raspindite in Anglia
si in S.U.A.: O'Brian, O'Hara, O'Neil (acesta din urma e de la irl
Niul, derivat de la niadh tampion ").
La inceput numele de familie s-au creat spontan; dupa nobili, au
inceput si burghezii sa poarte nume de familie, apoi si taranii, iar aceste
nume s-au format oarecum la voia intimplarii, folosindu-se numele tatalui,
numele localitatii de origine, o porecla, un nume de meserie etc., apoi
In diverse tari si la diverse date si de asemenea, chiar in aceeasi tara,
pentru diversele nationalitati, se stabileste prin lege obligativitatea unui
nume de familie, care trebuie sa fie pastrat din tats in fiu. In Franta, de
exemplu, celebra ordonanta de la Villers-Cotterets, data de Francisc I
la 1539, a introdus limba franceza in locul celei latine in actele judiciare
91, totodata, -a creat registrele de stare civila, aceasta nemaifiind de aici
inainte un apanaj al preotilor. S-a fixat si legalizat astfel regula ca fiecare
persoana sa aiba un nume de familie. Dar aplicarea ordonantei nu s-A
generalizat curind, in secolul al XVIII-lea se mai gaseau oameni fara
nume de familie, iar in Wallonia numele nu s-au fixat decit la sfirsitul
aceluiasi secol (vezi Dauzat, Les noms de famille en France, p. 41).
0 serie de nume frantuzesti, paralele cu cele citate pentru Italia
shit formate din numele de botez al tatalui, precedat de prepozitia de.
cu valoarea de al lui": Degeorges, Dejean, Depierre (Pierre e echivalentul
lui Petre al nostru). Alta serie e formats cu prepozitia a sau, units cu
articolul, au, a la; in franceza literara, aceasta prepozitie formeaza dativul,
dar in graiurile regionale inlocuieste pe de pentru a introduce atri
butul genitival : Amathieu al lui Matei", Aucouturier al croitorului"
www.dacoromanica.ro
75