·s

claudus schiop", Cornelius cu cornu corn", Dnilius cu duellum lupta
in doi", Flavius cu flavus blond", Fulvius cu fulvus brun", Laurentius
cu Taurus laur", Lucilius cu lux lumina", Marius cu numele zeului
Mars, Octavius cu octo opt", Silvius cu silva padure", Valerius cu
verbul va/ere a fi satiates", Vincentius cu verbul vincere a invinge".
Pacatul este ca in nici unul din aceste cazuri nu avem indicatii asupra
intelesului primitiv al numelui. Romanii sprijineau etimologiile de acest
fel cu povesti care par mai curind inventate special spre a explica numele,
de exemplu istoricul Titus Livius ne spune Ca personajul legendar Silvius
(fiul lui Ascanius, care la rindul lui era considerat fiul lui Aeneas) a fest
numit asa pentru ca din intimplare s-a nascut in padure. Acest fel de
povesti constituie mai curind un motiv de scepticism decit de incredei e
in exactitatea etimologiei.
Dar doua nume nu erau de ajuns.
Data fiind putinatatea prenumelor, se intimpla foarte des ca in
aceeasi ginta sa fie doua persoane cu acelasi prenume, de exemplu doi
Caius Fabius sau Publius Terentius sau Tiberius Claudius, cu atit mai
mult cu cit de obicei primul nascut avea acelasi prenume ca tatal sau.
De aceea, pentru orice roman era obligator si un al treilea nume, cognomen,
adica porecla. I.a inceput acest al treilea nume va fi fest individual,
pierind odata cu cel care -1 purta, dar cu timpul el devine fix si
se transmite din tats in fiu. Multumita faptului ca provine dintr-o porecla,
cel de-al treilea nume este foarte adesea analizabil, astfel ca ne
putem da seama de intelesul lui primitiv, de exemplu Ahenobarbus
inseamna barba de amine; Dolabella e diminutiv de la dolabra secure";
Flaccus inseamna bleg". Putem face astfel multe ipoteze destul de
plauzibile cu privire la porecle care au ajuns sa fie folosite la noi ca
prenume:
Agrippa nascut cu picioarele inainte", Caesar pletos" (dictatorul
C. Iulius Caesar era chel; porecla a putut fi primita, de un stramos al
lui, eventual in ironie), Camillus, in limba etrusca, era baiatul din familie
nobila care ajuta la efectuarea sacrificiilor, Cato probabil siret",
Catullus cater, Cicero cel cu o alunita", Cincinnatus cu zulufi",
Coriolanus de la orasul Corioli, Hadrianus de la Marea Adriatica, Marcellus
de la Mars, zeul razboiului, Maximus foarte mare", Naso nasos",
Paulus (de unde Paul §i, prin filler& greco-slava, Pavel) tnititel", Sabinus
din tam sabinilor" etc.
Putine din aceste explic,atii sint complet asigurate, de exemplu a lui
Coriolanus, poreclit asa pentru ca a cucerit orasul Corioli. Totusi in cazurile
pomenite avem cel putin presupuneri, pe cind intr-altele nu avem
nici atit, deoarece multe provin din limbi straine (de exemplu Caecina,
Maecenas, Porsenna sint de origine etrusca), altele sint formate de la
cuvinte latinesti invechite sau de la cuvinte regionale nestiute de noi. De
exemplu nu slim ce insemna la origine cognomenul Traianus, nici Nerva,
nici Maro (al treilea nume al poetului Virgiliu).
Am vazut ca primul nume se stria mai totdeauna cu prescurtare, iar
al doilea si al treilea nu se prescurtau aproape niciodata. Iata exemple
de nume complete: P(ublius) Ovidius Naso; L(ucius) Domitius Ahenobarbus.
Ordinea in care erau exprimate era: praenomen, nomen, cognomen,
ceea ce inseamna ca prenumele isi merita pe deplin denumirea.
40
www.dacoromanica.ro