·s

culeasa e sotia lui Hritcu, din urcaineanul Crritko, pronuntat hritko, iar
acesta e hipocoristic de la Grigore).
Numele derivate de la numele mamei sint in general rustice si purtAtorii
for nu sint de obicei suparati dacd pot sd le camufleze putin. Astfel
apar forme fard a initial, fie ca se contopeste cu vocala initiala a numelui
urmator (Ani pentru Aanei), fie ca e pur $i. simplu suprimat: Ne,
gruti pentru A Negrutei (devenit apoi, cu scriere italiana, Negruzzi),
Greculesi (numele unui pictor), Voiculesi. De notat ca aici se folose$te
pronuntarea obisnuita ca -i a lui -ei la genitivul femininelor. Alte exem,
ple de acelasi fel citeaza Puscariu, DR, II (1922), p. 698: Grapini < Agripinei,
Seni < Xeniei, Negri < Negrei, Re li < Re lei (?).
Suprimarea lui a- se explicd simplu in cazul cind preceda un nume
de botez feminin: Maria (a A)gripinei, $i, de asemenea, un nume de botez
masculin articulat sau parind articulat: Radu (a/) Voiculesei, Dumitru
Negrutei (vezi, pentru problema articolului, p. 142).
Dupd consoane dure, e pronuntat i si se confunda astfel cu
neaccentuat, pe care moldovenii ii pronunta tot £. Apar astfel nume ca
Agafitti = at Gafitei (Pasca, DR, IX (1938), p. 339). De aceea, in fata unui
nume ca Radutd, nu putem sti dacd e diminutiv masculin sau inlocuieste
pe Ara dutei. Problema e rezolvatd in cazul lui Mariutd, care nu poate fi
masculin, deci vine sigur de la Arriariutei.
In sfir$it, iata si un nume care prezinta articolul genitival sub forma
al: Alanchi, care pare italian, este de fapt at Anchii (mold. pentru Aiwa*
Am vorbit (la p. 89) de nume de acest fel cu accentul schimbat
(Ababei, Amalcai); in acela i fel Ani lei devine in Muntenia Anitei. Apare
$i. i accentuat: Petri pentru Apetrei, dar aid avem de-a face cu un
genitiv masculin; se tie ca pe scriitorul Ion Creanga, in satul lui, i1 chema
Nic-a lui Stefan a Petrei. Nu trebuie clasat aici numele Alecsandri,
care e fara indoiald grecesc (de la Alexandris).
Deoarece in secolul trecut se scria o cu accent (6) in loc de oa, unii
au pastrat scrierea cu o, suprimind, bineinteles, accentul, astfel ca azi,
In loc de Agrigoroaiei, Aioanei, ii cheama Agrigoroe, dacd nu cumva chiar
Grigoroe, Aionei (care se poate citi aionei). Vezi $i exemplul Steopoe
(p. 96).
Acum sintem in sfir$it pregatiti pentru a examina cel de al patrulea
sufix cu care se formeaza numele de familie, -oiu. Primul care 1-a semnalat
a fost Bogrea (DR, I (1921), p. 474), de la mocanii din sudul Transilvaniei.
Problema a fost reluata de Puscariu, in Studii Istroromine, II,
(1926), p. 311, care vede in -oiu slavul -oe, argumentind cu faptul ca Dragoiu
se intIlneste in Banat lard n muiat, pe cind sufixul rominesc -oi e
reprezentat acolo prin -on. A intervenit apoi in discutie E. Petrovici (DR,
V (1929), p. 576-578), care admite parerea lui Puscariu cu privire la
Dragoiu, dar arata ca in alte cazuri in Banat apare n muiat: Alboft, Irnbroafte,
ca numele femeii se formeaza din al barbatului, dar $i al barbatului
din al femeii, dacd femeia e mai bogatd sau mai cunoscuta sau daca
barbatul a fost primit in casa femeii. Cu -oftu se formeazd astazi in Banat
nume colective: /encutonii sint ai lui Iencut"; intr-o serie de excmple,
-min este egal cu -escu din restul tarii. In fine, acad. E. Petrovici gaseste
un mijloc.de a diferentia pe -oiu rominesc de -oie slay: numele slave in
-A
www.dacoromanica.ro
131