·s

Procedeele de trecere de la un gen la celalalt, atit pentru formarea
numelor de botez, oficiale, cit si pentru numele de familie feminine populare,
au fost discutate la formarea cuvintelor si nu vor fi reluate aici. Ne
Famine Insa sa discutam problema genului personal.
In limba veche indo-europeana exista o despartire a substantivelor
in insufletite si neinsufletite, cu unele diferentieri in flexiune. Limba
romina a pastrat pins astazi genul neutru, rezervat substantivelor care
denumesc obiecte neinsufletite. Intr-o faza ceva mai tirzie a limbii indoeuropene
comune s-a mai treat o despartire, prin scindarea genului insufletit
in masculin si feminin, despartire pe care o pastreaza pind astazi
cele mai multe limbi din familia indo-europeana, printre ele, bineinteles,
si romina. Pe linga aceasta, in unele limbi slave (rusa si mai ales polona),
s-a manifestat tendinta de a imparti substantivele insufletite in cloud categorii,
una reunind numele de fiinte omenesti, iar cealalta toate animalele
afara de om.
Este meritul lui Constantin Racovita, lingvist romin decedat din pacate
in prima tinerete, de a fi descoperit ca si limba romina cunoaste o
tendinta de a-si crea un gen personal. In BL, VIII (1940), p. 154-158, el
a prezentat trei trasaturi ale gramaticii noastre care diferentiaza substantivele
denumind persoane de celelalte substantive:
1. Acuzativul se formeaza cu pe (il veld pe fratele meu, it veld pe
Gheorghe, dar veld ursul).
2. Genitiv-adjectivul singular se face cu (a/) lui prepus la numele masculine
(in ultimul timp se foloseste partial si pentru feminine), pe cind
pentru animale si neinsufletite genitiv-dativul articulat se formeaza modificind
sfirsitul cuvintelor (a/ lui frate-meu, at lui Gheorghe, dar at ursului).
3. Vocativul in -e 5i in -o este rezervat pentru persoane, in timp
ce la animale si neinsufletite se face cu -ule sau e egal cu nominativul
(doctore, Constantine, dar ursule, ptimint; Ioano, soro, dar pisica). Regulile
stabilite astfel nu sint in totul respectate, lucru de care Racovita si-a
dat seama, de aceea a vorbit numai de o tendinta" de constituire a unui
gen personal. In ce priveste vocativul, trebuie spus ca acest caz in general
nu prea se mai foloseste, fiind inlocuit cu nominativul.
In Gramatica limbii romine de Al. Rosetti si J. Byck (Bucuresti, ed.
I 1943, ed. a II-a 1945) se adauga o a patra trasaturi: articolul". aide (se
zice aide frate-meu, aide Gheorghe, dar nu aide urs).
La aceste patru trasaturi am mai adaugat si eu citeva (BL, XIII
(1945), p. 97-104): 1. La numele feminine in -a precedat de c sau g, gemtivul
se formeaza cu in loc de -ei sau -ii, eventual cu dar atunci
se pastreaza caracterul velar al consoanei precedente, pe care o scriem
ch si gh (Anctii sau Anchii, Olgai sau Olghii, dar vacii,, pastrugii; in ultimul
timp -di se raspindeste si la numele geografice, de exemplu se zice
Volgai).
2. Diftongii ea, oa se pastreaza la genitivul articulat (Leanei, Floarei,
dar mrenii, florii; astazi se raspindesc totusi genitive ca cearei,
moarei).
3. Consoanele d si t cu care se terming tema nu sint alterate la genitivi
(Radei, Martei, dar omizii; tendinta actuala este insa sa se spund
omidei).
136
www.dacoromanica.ro