·s

Gattescu, cu doi t; acesta isi exprima profundul dispret fats de cei care
se numesc Gatescu §i care se tradeaza ca parveniti tocmai prin faptul ca
semneaza cu un singur t. Consoana dubla nu este prin nimic justificata
la numele Frunzetti (de fapt este oltenescul Frunzete). Un autor de
romante din deceniile trecute, pe nume Nelu Minzattl, devenise Nello
Manzatti, incercind astfel sä pars italian get-beget.
Consoane duble apar la numeroase hipocoristice cosmopolite ca Nel ly,
Mitty etc. (cu un y care tradeaza aceeasi mentalitate) si tot asa se introduce
scrierea cu tz in loc de t in nume ca Mitzi, Tantzi.
In sfirsit, apar si scrieri complet straine, ca Bazil, Jorj, Mery, Michel,
de care s-a mai vorbit (vezi p. 55). Chiar unele nume rusesti sau bulgarest
au fost scrise cosmopolit, ca in apus: Kisseleff pentru Kiselev, Papoudoff
pentru Papudov etc.
In secolul trecut a existat tendinta de a evita scrierea cu i consoana.
considerat in mod gresit caracteristic pentru slava. Se stria atunci erna,
poeni, cu toate ca din aceeasi radacina aveam pe iarba, poianti, unde i nu
putea fi eliminat. Aceasta scriere a lasat urme si in ortografia unor nume
de persoane ca Nicolae pentru Nicolaie, Stoenescu pentru Stoienescu (de la
Stoian). Pronuntind grupul is neaccentuat ca ie, moldovenii au ajuns sa
scrie Ecobescu, Emandi in loc de Iacobescu, Iamandi (vezi si p. 85).
Si alte fenotnene dialectale lass urme in numele de familie. Dupa
r dur, e a fost pronuntat ca a, ceea ce a dus la scrieri ca Teitardscu (vezi
p. 116). Sextil Puscariu sustine ca, deoarece dupa z dur i s-a schimbat
pe alocurea in i (s-a pronuntat zic in loc de zic), prin pronuntare hipercorecta
s-a ajuns la schimbarea lui i in i, chiar acolo unde i era primitiv.
Astfel de la Zina s-ar fi format Zinca, apoi acesta ar fi devenit Zinca
[DR, VI (1931), p. 526]. Mai probabil acest din urma nume este un hipocoristic
rusesc de la Zinaida (la fel N. A. Constantinescu; vezi si p. 62).
Palatalizarea labialelor (chept pentru piept etc.). se reflects si ea in
unele nume de persoane: Chivaru pentru Pivaru, Seracin (pronuntat
sera§in) pentru Serafin (vezi N. A. Constantinescu, Limba romina, XI
(1962), p. 526, care arata cu dreptate ca nu e vorba de Saracenii musulmani
din evul mediu). Si t este palatalizat in vestul tarii (frakie pentru
Irate), iar ca reactie, se ajunge sa se pronunte t si acolo unde k este originar:
de la localitatea Chioar (