·s

Finala -iu, dupa cum am vazut, este adaugata la unele nume ardelenestip
pentru a marca originea for romineasca; alteori grupul -iu este etimologic,
in sensul ca. articolul -u s-a adaugat la o tema terminate in i scurt
sau in consoana muiata (ceea ce se noteaza tot cu i). In toate aceste cazuri
se pot face, $i se fac efectiv, greseli de accent $i de silabatie, desigur in
primul rind sub influenta numelor terminate in -iu, cu i accentuat, imprumutate
din greceste. Iata exemple:
Despartirea in silabe este corecta, numai accentuarea e gresita, la
numele de origine latina Papiniu, transformat in Papiniu, Maniu, transformat
in Maniu.
Scrierea cu i este justificata din punct de vedere etimologic, dar
accentul trebuie pus pe vocala dinaintea lui, deoarece i nu formeaza
silaba Boeriu in loc de Boieru (mold. boieriu), Colceriu in loc de Colceriu
(vezi p. 83), Covaliu in loc de Covaliu (mold. covali in doua silabe,
fierar"), Morariu in loc de Moraru, Oeriu' in loc de Oieriu (mold.
oieri, in cloud silabe, format de la oaie cu sufixul -ar). La acestea se adauga
numele unde se scrie un i numai pentru ca literele c, g sä se citeasca ci,
gi, si nu k, gh: Caragiu (nume arominesc care inseamna negriciosul").
Comaniciu, au ajuns sa fie pronuntate Caragiu, Comaniciu.
i sa introdus, fare justificare etimologica, pentru a da caracter rominese
numelui: Cizma0u (pronuntat st Cizmasiu), pentru Cizmaqu, Surlafiu
(pronuntat Surlafiu) pentru Suriap (vezi p. 94).
u s-a adaugat in acelasi fel pentru a marca etnicitatea romina a purtatorului,
la nume terminate in -ici: Daicoviciu pentru Daicovici, Petroviciu,
Popoviciu. Tot a-sa numele unguresc Nagy s-a transformat in Naghiu (vezi
pentru toate, acestea p. 97).
La nume terminate in consoana s-a adaugat iu (vezi p. 97): Baritiu
(pentru Barit), Barnutiu (pentru Barnut); aid accentul nu s-a mutat din
loc), Cherestesiu pentru Cherestef, Cipariu (pentru Tipar; $i aici accentul
6i-a pastrat locul), Ncivutiu (pentru Naqcut, desigur hipocoristic de la
lona.pcu), Ratiu (tot fare schimbare de accent; pentru origine, vezi p. 83),
Radutiu (pentru Radut), V/adutiu (pentru Vleidut).
Scrierea nediferentiata a cloud pronuntari diferite a dus la greseli
gi in sens invers, adica ceea ce trebuia pronuntat cu i accentuat si cu u
a fost uneori pronuntat fare u, alteori cu u, dar cu accentul mutat: Barabandu
(vezi p. 94) a devenit Barabanciu, Condacciu (turc. kundakei
aprinzator") a devenit Condaci.
Se mai fac si alte greseli de accentuare, pentru care nu mai putem
da vina pe ortografie. Am ponienit mai sus de citeva nume accentuate
de unii preoti altfel decit de masa vorbitorilor (NicOlaie etc.) si de nume
ca Teoclor, accentuate $i Teddor, iar in timpul din urma chiar si Teodor
;probabil prin confuzie cu Tudor, Toader). Mai usor Inca se strecoara
accentuari gresite la nume de familie, mai ales cind acestea nu sint
purtate de multa lume: Baca/b4a in loc de Bacalbasa (staroste de ba-
:sli", adica de bacani), Beaaci pentru Balaci (de la numele unei comune),
Chiper pentru Chiper (forma regionals pentru piper), Chi,stir pentru Chiqfir
(pronuntare regionala in loc de chiser, unealta de dulgherie), Hagi-Tudose
(se aude chiar pe scene) In loc de Hagi-Tudose, Papahagi pentru
Papahagi (e ca si cum am spune kagiu in loc de hagiu), Sevastos pentru
Sevastos (vezi p. 50), &icor pentru &car ai altele.
150
www.dacoromanica.ro