·s

de la ,acela§i radical, in bulgareste, hipocoristice cu -o si fara -o (cu -a)
alaturi de Dimo, Leko, Simo (rom. Lecu, Simu), apar Dima, Leca, Sima
(nu schimba nimic faptul ca, in romineste, Lecu, Dimu reproduc mai
curind numele de familie bulgaresti Lekov, Dimov). Se poate deci cdpata
impresia ca Simulescu, derivat de la Simu, este format de la Sima, astfel
fncit pe baza aceasta se pot construi si nume ca Chirculescu, Stoiculerrn,
Tomulescu direct de la Chirca, Stoica, Toma (de fapt, Stoiko exists in bulgareste).
Pe de alts parte, alaturi de Sava exists si varianta Savu, masculinizata"
dupa Pasca, lucr. cit., p. 319, deci alaturi de Stivescu se construieste
corect si Stivulescu, care poate fi apoi pus in legatura directs en
Sava si perechea aceasta poate servi de model pentru alte formatii socotite
neregulate.
In al doilea rind, hipocoristicele in -u au adesea variante cu -a: ala
turi de Dutu, Gutu, Nitu, Nufu, avem pe Duta, Guta, Nita, Nutii, ceea ce
poate duce pe de o parte la Dutulescu, Gutulescu, Nitulescu, Nutulescu
pe de alts parte la Dutescu, Gutescu, Nitescu, Nutescu, creindu-se astfel
impresia ca -escu §i -ulescu se pot Inlocui reciproc. Chiar daca Gutescu
tii Nutescu poate nu exista, ele s-ar putea forma'. Tinind seams de
faptul ca numele ca Marculescu, Radulescu sint frecvente, a putut inter
veni si dorinta de diferentiere, care a dus la construirea numelor de tipul
Marcescu, Radescu. As zice aproape ca e de mirare faptul ca amestecul
de forme nu e mai mare.
Totusi nu pot spune nici acum ca originea numelor in -ul este pel
fect lamurita, deoarece nu s-a aratat de unde a aparut -1. S-ar putea erode
ca s-a produs o confuzie intre -u < bulg. -o si -u ramas final dupa caderea
articolului -/: in momentul in care in loc de omul se pi onunta win
(iar -u prelua functia articolului), cei care stiau ca trebuie sa scrie -1, des
nu se pronunta, 1-au scris si acolo unde -u final nu rezultase din caderea
lui -/, deci scriau Radul, deli pronuntau Radu. Aceasta ipoteza se izbeste
Insa de obiectia ca. -1 n-a disparut decit in secolul al XVII-lea, iar numele
terminate in -ul apar mult mai devreme. Ce e drept, Inca in secolul al
XV-lea apar nume in -u, fait -1 (Albu, Negu, vezi Al. Rosetti, Limba romind
in secolele XIII-leaXVI-lea, Bucuresti, 1956, p. 34), dar e vorbr
poate aid mai curind de faptul ca articolul Inca nu se generalizase la nu
mele in -u decit ca -1 disparuse la numele comune.
Alta explicatie mi se pare mai plauzibila. Poreclele, fiind adesea ad
jective, sint Intrebuintate in mod normal cu articol: Cirnu(l), Lungu(1)
Surdu(l). Intilnindu-se cu numele provenite din porecle, numele de origine
slava terminate in -u au suferit influenta acestora si au primit
si ele articolul. Aceeasi este situatia numelor de familie in -escu formate
cu un sufix adjectival care obliga la folosirea articolului: Mihailescul etc.
Apoi genitiv-dativul numelor de persoane se forma pe atunci ca si al
numelor comune, deci se zicea Cirnului, Mihailescului §i, tot asa, Radu
lui (pins ,astazi Inca acest tip de flexiune nu a fost complet eliminat).
Dar din moment ce genitiv-dativul era Radului (si astfel nu se putea
forma de la Radu), era normal ca nominativul sa fie Radul.
1 In ultimul moment am tinut sa verific &Ica exists sau nu, si metoda pentru
aceasta a fost foarte simp16: am cautat in cartea de telefon a capitalei, unde am
gAsit inserate ambele nume.
112
www.dacoromanica.ro