·s

%mane., si uzajul acestei limbi s-a pierdut curind in intregime, nu s-au
mai putut construi noi nume compuse germane, de aceea ele se imputineaza
treptat si sint tot mai mult inlocuite cu nume din calendar.
Si in Anglia, dupd cucerirea normanda, n-au trecut decit cloud sau
trei generatii si vechile nume germanice au disparut aproape Vara urma.
La 1590, un preot a putut refuza sa in.scrie un copil, cu numele Richard,
sub cuvint ca acesta nu se gaseste in scripture. Totusi, in secolele apropiate
de noi, au fost reluate unele nume vechi englezesti, de exemplu
Edith, din vechiul englez Eadgyth (vezi p. 36). De asemenea au patruns
in engleza nume din irlandeza si scotiand: Douglas (sensul initial este
albastru-inchis": dou negru" si glas a1bastru"), Duncan din v. hi
Duncan hipocoristic din dunechadh luptator". $i in sudul Frantei,
unde este un fel de mindrie local& pentru ca acolo colonizarea romans
e mai veche decit in nord si a fost precedata de o colonizare greceasca
(Marsilia, de exemplu, a fost intemeiata la anul 600 inaintea erei noastre),
s-au raspindit nume laice de inspiratie clasica: Marius, vezi p. 18, Hercule,
Sophocle etc.
Biserica a ajuns repede sa-si impuna numele, indiferent de originea
lor, pe de o parte prin faptul ca copiii trebuiau botezati de preot, pe de
alts parte prin faptul ca biserica a inceput sa tine registre de botez si
prin aceasta a putut face oficiul de stare civila, ceea ce servea cui avea
probleme de mostenire si altele de acest fel. Desigur, parintii puteau da
copiilor si nume laice, dar de cele mai multe on preotii izbuteau sa impuma
nume religioase, foarte adesea numele sfintului sarbatorit in ziva
in care s-a nascut copilul sau numele sfintului protector al bisericii, eventual
al profesiunii. Ritualul catolic spune textual ca, primind nume de
sfinti, copiii isi cistiga bunavointa acestora.
In Wile anglo-saxone sint frecvente numele de familie folosite ca
nume de botez (la origine, uneori, sta numele de familie al unui bunic
matern sau al altui stramos, dar se folosesc si numele de familie ale personajelor
ilustre): Lincoln, Washington, Edison, Luther etc. (mai ales in
America apar numeroase nume de acest fel). In schimb in alte taxi se
ajunge cu timpul la stabilirea prin lege a inventarului din care se pot
alege nume. In Germania, in principiu, nu se poate da un nume care nu
a mai fost folosit.
In Franta, in cele din urma, s-a limitat prin lege dreptul de a alege
numele de botez: sint permise numai numele din calendar si cele din
istoria veche (legea din 11 germinal, anul XI, inserata in Codul Civil,
art. 57). Este adevarat ca aceasta lege nu este totdeauna respectata, si
astfel apar nume ca Violette (nume de floare), Muguette (femininul de
la muguet lacramioara") etc. Totusi unii ofiteri ai starii civile se tin de
dispozitie si infra in conflict cu parintii. Am citit cindva intr-un ziar ca
un tata a declarat-o pe fiica sa nou-nascuta cu numele Henriette, dar
acest nume i-a fost refuzat, deoarece nu exists nici in calendar, nici in
istoria Frantei, deli a existat in Anglia, hind introdus acolo de o regina
de origine franceza (sec. XVII), si chiar in Franta este destul de raspindit
astazi, ca feminin al lui Henri, caci alti ofiteri ai starii civile sint mai
liberali. Facind proces, pentru a obtine dreptul sa dea numele pe care-I
dorea, cetateanul a pierdut actiunea, cad legea era categoric impotriva
lui. Se citeaza cazul unui tata esperantist, care, neizbutind sa -si boteze
47
www.dacoromanica.ro