·s

articulate (lucrul se va vedea si din paginile care urmeaza); In al doilea
rind la numele provenite din adjective, care sint aproape totdeauna articulate.
Infra aici intii numele provenite din porecle, ca Albu, Lungu, Prefacutu,
,Ftirbu, apoi cele cu sufixul -escu, §i ele adjective la origine; de
asemenea cele cu sufixul -eanu, desi in slavA acesta nu forma adjective,
dar in romineste cuvintele ca muntean sint si substantive si adjective. In
sfirsit, sint totdeauna articulate si nume care nu provin din adjective, de
exemplu cele formate cu sufixul -oiu, poate fiindcd sint formate de la
femininele in -oaia, totdeauna articulate, apoi numele de meserii, ca
Ciobanu, Croitoru etc. Si la aceasta din urma prezenta articolului este explicabila,
intrucit la origine numele de acest fel au fost substantive comune,
folosite pentru identificare: care Ion? Croitorul.
Poreclele propriu-zise formate din substantive, de exemplu din nume
de animale sau de obiecte, se folosesc fard articol, deoarece ele nu
insotesc, in felul adjectivelor, numele de botez, nu servesc de atribute
Barzil, Capra, Donitti, Geantti, Vulpe (vezi BL, V, 1937, p. 218). Am dat
numai exemple feminine, pentru ca masculinele, dupa cit se pare, urmeaza
regula numelor in -u(/), adica cele monosilabice capata un -u, de
exemplu Lupu, Puiu, Ursu, Vintu, pe cind cele de mai mult de o silaba
ramin neschimbate, de exemplu Boboc, Ciocan, Cocos, Papuc. Problema
ar trebui Inca studiata: in afar& de nume ardelenesti, ca Mot, se pot cita
exceptii ca Glont. Am aratat la p. 97 ca in Transilvania apar nume fara
articol, ca Vecerzan, unele purtate de romini maghiarizati, ca Oltyan
Olteanu", si altele la care articolul e adaugat in chip neconform cu traditia,
de exemplu Driiganu. Acum citeva decenii am auzit spunindu-se in
Ardeal ca cineva e poptisc, cu intelesul e din Tara Veche": deoarece in
Muntenia si in Moldova era foarte raspindit numele Popescu, putin folosit
in Ardeal, ardelenii 1-au putut considera ca tipic pentru regiunile de
dincoace de munti si 1-au folosit ca epitet comun, fara articol (vezi si
p. 18). Dar cam in acelasi fel Ion Ghica, in scrisoarea despre N. Walcescu,
scrie un Petresc.
Mai multe probleme sint de discutat la formele de genitiv-dativ, folosite
mult pentru a arata filiatia. Acad. E. Petrovici a adunat exemple
dintr-un sat de linga Turda si le-a publicat intr-un articol intitulat Nuine
proprii de bcirbati articulate (DR, V, 1929, p. 579-583). Printre aceste
exemple gasim un nume de femeie urmat de genitivul articulat al tatalui
sau al barbatului: Nastasia .5'tioncului (p. 581). Eu insumi am tratat problema,
cu material din comuna Reviga (raionul Slobozia), publicat in BL,
V, 1937, p. 217. Exemplele mele sint construite altfel: Fia in Timu, Ioana
lu Neculai Toma. Despre numele tatalui insa voi vorbi mai departe. Aici intereseaza
numai numele feminin: articolul enclitic de la Nastasia, Fia etc.
se contopeste cu articolul genitival de la cuvintul urmator, mergind pe
calea pe care, de fapt, s-a creat la not articolul enclitic. In ,acelasi fel se
construiesc, in regiunea cunoscuta de mine, si numele masculine terminate
in -a, -á sau -e: Toma lu Tem, Ghina lu Pavel Martu (< Ghinti-a),
Gheorghe-a lu Hontea, Petre-a lu Sarnu.,ca. Nu cumva de aid au luat nastere
formele ca Oprea, Petrea ? Ceea ce ne impieclica sa o credem este
faptul ca alte nume, ca Gheorghe, Ntistase, Ttina.se, n-au capatat nicaien
un a final.
www.dacoromanica.ro
141