·s

sufixele de diminutiv se elimina la formarea clerivatului nume de familie,
si la fel alte sufixe: de la Dobrin se formeazA Dobrescu. In nomenclatura
oraseneasca exist si exceptii: de la Costache se formeaza Costachescu
(alaturi de Constantinescu), de la Petrache, Petrachescu (alaturi
de Petrescu (desi de la Dumitrache nu existA decit Dumitrescu), si tot asa
gasim Stoichitescu alaturi de Stoicescu. Explicatia este desigur ca, atunci
cind numele in -escu au devenit banale, s-a urmarit sa se obtind unele
ceva mai diferentiate. Cred CA tot asa se explied Marinchescu fats de Marinescu.
Alteori se obtine o forma mai rare prin suprimarea unui proces
fonetic care ar trebui sa se petreaca la derivat (de exemplu de la Mufat
se formeaza normal Mwatescu sau Mwetescu §i totusi apare si Mu,sateseu),
sau, dimpotriva, se reintroduce in derivat un fonetism care nu era
cunoscut decit pentru forma de baza (Ioanitescu de la Ionita, pentru ca
acesta din urma, la rindul sau, derive de la Than). Am vazut, acum citeva
decenii, si o firma pe care scria Joannescu in loc de Icmescu.
in derivate care nu servesc ca nume de persoane se intilneste, ca
formA de baza, numele mai solemn: cind Gheorghe Bratianu si-a format
un partid politic, acesta s-a numit geor gist, nu gheorghist .
Un ultim amanunt, privind aspectul fonetic al sufixului. Acolo unde
consoanele se pronunta dur, e dupd o astfel de consoand se schimba in a.
DupA cele mai multe consoane, ca s, z, t etc., pronuntarea -ram este limitata
la unele regiuni ale tarii si ea nu apare in scris. Dupd r dur, nu
numai ca pronuntarea cu a este generals, dar ea este considerate in general
coreeta si in scris: Calvocortiscu, Cocorascu, Dard sea, Fierascu (Hertiscu),
Mardardscu, Ord scu, Tatartiscu. Apar, ce e drept, si variante gra,
fice ca Herescu, Mardarescu, Tatarescu, iar unele nume se scriu regulat
cu e si se si pronunta asa: Nicorescu, Sorescu. Mai multe amanunte privind
variantele dure si muiate se vor gasi la sufixul -eanu.
-eanu. Urmeaza acum al doilea sufix foarte obisnuit la formarea numelor
de familie, cel care produce nume legate de localitatea ale origin
a posesorului. Am atins aceasta chestiune mai sus, unde am vorbit de diferite
mijloace de a forma nume de persoane de la nume geografice, iar
aici urmeaza sä ma ocup in mod special de sufixele rominesti folosite
pentru aceasta. Cel mai obisnuit dintre ele este sufixul -eanu, de origine
,,lava. In vechea slava, sufixul la singular este compus si prezinta forma
-ian-inii); (-anima); la plural insa apare sub forma -lane (-ane), caci
-in a de la singular este un sufix de singulativ, adica serveste pentru a se
forma singularul de la plural, de exemplu roman" se zice Riraleaniaa
iar la plural Rimleane. In romineste s-a imprumutat forma de plural,
-cane, in cuvinte ca braileni, slatineni, de la care apoi s-au format in romineste
singulare ca brailean, slatinean, iar acestea au ajuns sa fie folosite
Ca nume de familie pentru cei care s-au deplasat din localitatea de origine:
Braileanu, Slatineanu.
Dupa cum se vede din cele aratate, cuvintele formate cu sufixul -ean,
derivate de la nume geografice, nu sint neaparat nume proprii. Ele sint
de obicei adjective, dar chiar dace sint substantive, nu sint totdeauna
proprii: un profesor brasovean, o Scoalci birladeanti, sau un brasovean,
in birlaclean. Inseanma deci, ca aceste nume se pot discuta si la numele
topice si la numele de persoane. Ele se pot forma $1 de la nume de ra-
116
www.dacoromanica.ro