Basarabia - Limba Romana

120 ROMÂNĂinstituţii ale administrației locale din Nicolaevca şi Tatar-Bunar 4 , comiţândinclusiv crime în rândul populaţiei paşnice. Intervenţia armatei române a dusla dejucarea planurilor subversive ale serviciilor de securitate sovietice şi laarestarea capilor acţiunilor diversioniste. După înregistrarea acestui eşec, lideriide la Moscova au hotărât, la 12 octombrie 1924, să creeze pe malul stângal Nistrului o regiune separatistă sub numele de Republica Autonomă SovieticăSocialistă Moldovenească (R.A.S.S.M.), ca succesoare a Basarabiei, cuscopul de a menţine în atenţie problema litigioasă din relaţiile cu România. 5În toamna lui 1926, în urma încheierii Acordului de amiciţie şi colaborare întreRomânia şi Italia, s-au creat condiţiile pentru ratificarea de către cel puţintrei state semnatare şi intrarea în vigoare a Tratatului de la Paris, din octombrie1920, prin care se recunoştea Actul Unirii Basarabiei cu Ţara-mamă.În anii următori, România a semnat o serie de documente internaţionale, cumar fi Pactul Briand-Kellog, la 27 august 1928, şi Protocolul de la Moscova, la 9februarie 1929, la care Rusia sovietică era parte şi care aveau la bază principiulfundamental al Ligii Naţiunilor privind reglementarea tuturor conflictelornumai pe cale paşnică. Prin acestea se recunoştea într-un fel integritatea teritorialăa statelor semnatare şi se garanta securitatea graniţelor lor, existentela momentul respectiv, deşi nu se stabileau sancţiuni în eventualitatea uneiîncălcări a principiului enunţat 6 .În spiritul acestor documente au fost organizate la Riga, la finele anului 1931şi începutul lui 1932, tratative 7 între România şi Rusia sovietică în ideea conveniriiunui pact de neagresiune bilateral, soldate cu un nou eşec. Acesta s-adatorat poziţiilor inflexibile ale ambelor părţi în problema litigiului teritorialdintre cele două ţări.Normalizarea relaţiilor româno-sovietice avea să cunoască progrese reale şiconcrete abia după venirea în fruntea diplomaţiei româneşti a lui Nicolae Titulescu,o mare personalitate internaţională şi un negociator deosebit de iscusit,care se bucura de prestigiu şi respect în lumea politică şi diplomatică occidentală.Nicolae Titulescu a făcut din normalizarea relaţiilor cu Rusia sovietică 8un obiectiv prioritar al politicii externe româneşti la mijlocul deceniului patrual secolului XX. Fiind convins că problema Basarabiei era foarte sensibilă,Titulescu a fost dispus să renunţe la utilizarea denumirii acesteia în perioadatratativelor cu sovieticii. De altfel, credem că aici este locul să precizăm căpoliticienii români din perioada interbelică nu au fost destul de inspiraţiatunci când, după Actul Unirii din 27 martie 1918, nu au purces la reîntregireateritorială a Moldovei istorice, menţinând delimitarea separatistă şinumele de Basarabia, impuse de stăpânirea ţaristă, pentru teritoriul dintre