Basarabia - Limba Romana

90 ROMÂNĂIoan C. PopaŢărănimea şi biserica –piloni ai apărării identităţiiromâneşti în BasarabiaI.C.P. – absolvent al Facultăţiide Filozofie, doctorand laFacultatea de Sociologieşi Asistenţă Socială aUniversităţii din Bucureşti,membru al Uniunii ZiariştilorProfesionişti, fost consilierdiplomatic la Chişinău înperioada 2000-2004.Una dintre întrebările care se pun frecvent la 200 de anide la raptul Basarabiei din 1812 este aceasta: cum a reuşittotuşi populaţia majoritară din teritoriul dintre Prut şiNistru să-şi păstreze identitatea românească, adică limba,obiceiurile, datinile şi tradiţiile specifice şi, poate mai presusde toate, conştiinţa unităţii de neam, sentimentul profund alapartenenţei la spaţiul spiritualităţii româneşti? Răspunsulnu este simplu. Urmărind meandrele istoriei, doi factori neapar astăzi ca având un rol determinant: ţărănimea şi bisericastrămoşească.Teza conform căreia Rusia ţaristă s-a preocupatsă-şi asigure sprijinul bisericii pentru a susţineexpansiunea şi a-şi extinde mereu graniţele imperiuluinu este nouă. Citându-l pe Dionisie Erhan,fost stareţ la Mănăstirea Suruceni, vicar de Chişinăuşi episcop de Ismail, unul dintre făuritoriiunirii de la 1918, Mitropolitul Antonie Plămădealăargumenta că atât în 1812, cât şi în 1940 şi1944, urmând ocupaţia politică, Biserica ortodoxărusă a procedat de fiecare dată şi la o ocupaţiereligioasă – abuzivă şi necanonică – a Basarabiei(1, passim).Încă după Pacea de la Kuciuk-Kainargi (1774),Rusia obţinuse dreptul de a se manifesta ca protectoral credinţei ortodoxe în întregul Imperiu Otoman.Dar, aşa cum notează Aleksandr Soljeniţîn,deşi dreptul de protector era perceput într-o accepţiepur religioasă, chiar de la început acesta