Basarabia - Limba Romana

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE 137deosebit de normă despre partid. Era negat pe faţă dreptul omului de a aveao opinie deosebită de opinia partidului unic. Şi când te gândeşti că şi partidulunic avea în interior luptele lui, că se confruntau liderii între ei, începând de laexemplele lui Lenin şi Stalin, care şi-au omorât toţi rivalii, atunci îţi dai seamacă nu este decât un univers al urii, pe care numai Dostoievski l-a putut întrevedeaîn Demonii, în geniala lui carte, care înaintea comunismului prevedea ce se vaîntâmpla în Rusia. De aceea Dostoievski a şi fost interzis multă vreme, pentru că afost un prooroc al Răului, pe care urma să-l aducă comunismul în Rusia şi în lume.I.B.: Cred că Memorialul de la Sighet îi impresionează şi pe copii, şi, în genere, petoţi vizitatorii prin sobrietatea discursului muzeografic, pentru că nu prezentămnimic foarte senzaţional. Fiecare sală a muzeului este rezultatul unei cercetăriştiinţifice foarte amănunţite, o cercetare de arhivă, cu multe documente. Decifiecare fapt pus în lumină este întemeiat pe documente, pe cât posibil pe fotografii,pe texte foarte sobre. Mai există în lume diverse feluri de muzee, careîncearcă să aducă senzaţionalul până la kitsch. Acest lucru nu se întâmplă la Sighet,este o sobrietate care îţi dă senzaţia de multe ori că intri într-o catedrală.A.B.: Voiam să adaug că cel mai tare impresionează înseşi datele aduse. Vădau un exemplu: cu toţii am trăit ani de zile cu umilinţa de a auzi despre românispunându-se – „mămăliga nu explodează”. Ei bine, cercetările au pus înlumină faptul că au existat mai mult de o sută de răscoale, lupte de rezistenţăale ţăranilor, înainte de a se încheia colectivizarea. Deci nu numai că mămăligaa explodat, dar noi nici măcar nu am aflat că ea a explodat. Expoziţia despreţărani am prezentat-o prin toată ţara cu un impresionant succes. E destul să teuiţi la pozele celor arestaţi: sunt de o frumuseţe şi de o demnitate copleşitoare.Nişte figuri de oameni inteligenţi, care se vede că gândesc lumea prin caretrec şi reacţionează la ea, dovadă şi faptul că au ajuns la închisoare sau că auajuns în munţi, pentru că majoritatea dintre cei cu arma în mână în rezistenţadin munţi au fost ţărani. Concluzia pe care o tragi, pe de o parte, te umple demândrie – că aceştia sunt strămoşii noştri, iar, pe de altă parte, de deprimare:îţi dai seama că eram alt popor, cu altfel de figuri, mai spiritualizate decât celepe care le vezi astăzi pe stradă. Ei bine, în muzeu asemenea lucruri te cutremură.Descoperi o realitate profundă, pe care nu o bănuiai, dar care a existatşi care este esenţa istoriei noastre.I.B.: În expoziţia deschisă la Chişinău, la fel de impresionante sunt cele douăpanouri cu morţii din Bărăgan, chiar aşa se numesc – „Morţi fără morminteîn Bărăgan” – şi conţin o mie şapte sute de nume de oameni care între 1951-1956 au murit acolo. În expoziţia de acum oferim o versiune, să spunem, maiscurtă a acestei istorii, în sensul că literele au fost mult mai mici şi ocupă multmai puţin spaţiu; în cea pe care o avem la Bucureşti sunt patru panouri de treimetri înălţime, care subliniază dimensiunea notabilă a acestei tragedii.