Basarabia - Limba Romana

50 ROMÂNĂera obţinerea hegemoniei în treburile interne în contra intereselor autohtone şiotomane în Principate. „Mijloacele de dominaţie ale Rusiei – scrie CatherineDurandin, comentând evenimentele de la 1812 – sunt multiple, în măsura încare aceasta reprezintă un refugiu pentru patrioţii Moldo-Valahiei apropiaţi aigrecilor şi ai sârbilor, iar pentru conservatori – fidelitatea faţă de ordine şi tradiţie,flacăra luptei împotriva revoluţiilor. Însă practica politică, abandonareapatrioţilor de către ruşi clarifică situaţiile confuze şi prea marile speranţe aleepocii napoleoniene şi post-napoleoniene. Patrioţii îşi descoperă fragilitateaîn faţa unei politici ruse care foloseşte neînţelegerile pentru a-şi stabili hegemonia.”18 Desigur, neînţelegerile intraetnice româneşti.4. „Cestiunea Orientului”Vremelnic, între 1856-1877, în urma Tratatului de la Paris din 18 martie1856, decidenţii europeni au făcut o mică reparaţie Moldovei, judeţele sudiceale Basarabiei retrecând sub jurisdicţia patriei de drept. E o ironie a istoriei cătocmai partea sudică, numită Basarabia, a fost retrocedată. Dar numai şi pentruatât Moscova a pretins că i s-a rănit grav „onoarea”, care va fi invocată caun laitmotiv şi despre care am luat cunoştinţă prin Joseph de Maistre încă dela 1810. Vorba prozatorului basarabean Ion Iachim: „Rusia se simţea jignităcă pământurile româneşti aparţin românilor!” 19 .Din păcate, răul din afară va continua să se solidarizeze cu cel din interior.După Unirea de la 1859, metehnele boieriei degradate au supravieţuit în sânulpartidelor politice, în ceea ce Eminescu va numi „pătură superpusă”. Oanaliză a acestei degradări a instituţiei boieriei a făcut Ion Heliade Rădulescuîn Echilibrul între antiteze (1869). Eminescu o va adânci, observând că partidelepolitice din România nu reuşesc să devină partide în sensul europeanal cuvântului, rămânând fracţiuni care-şi urmăresc interesele personale şi degrup („partide personale şi nu de principii”): „Toate puterile sufleteşti ale generaţiuniisunt absorbite de lupte de partide şi la rândul lor toate partidele nusunt decât amploiaţi, pe de o parte cei activi, pe de altă parte cei destituiţi.Aceştia se ceartă pe ţara cea de jaf. Modul cum se ceartă îl numesc cu toţiipresă.” (Meteahnă conservată şi renăscută, cu o nouă vigoare, după ieşireadin comunism!).Antiteza monstruoasă dintre partide – spune Eminescu – măreşte golul etnicpe care se grăbesc să-l umple străinii, spre propriile lor foloase. În democraţiileautentice, partidele lasă disputele ideologice deoparte atunci când seiveşte o ameninţare din afară. La noi, un partid îşi ia ca aliat o putere străinăpentru a birui împotriva adversarilor interni, aşa cum domnii ambiţioşi de al-