Basarabia - Limba Romana

16 ROMÂNĂ– Aţi fost (mai sunteţi?) coordonatorul Şcolii de la Buneşti. Ce premiseau favorizat apariţia acestei instituţii, menită să ofere, afirmă presa, unaltfel de învăţământ? Ce experienţă s-a acumulat în cadrul ei şi care estedestinul şcolii?– Sunt iniţiatorul Şcolii de la Buneşti în concepţia ei generală, ca o îmbinaredintre toate cunoştinţele, atitudinile, simţirile de care este nevoie pentruformarea unui om. Şcoala de la Buneşti este o şcoală despre a fi, nu despre aavea (inevitabil în această formulare se ascunde puţin din titlul inspirat al dialoguluifilozofic al lui Mihai Şora, A fi, a face, a avea). Gândul meu călăuzitor afost acela ca la Şcoala de la Buneşti să nu capeţi ceva, chiar dacă este vorba decunoştinţe sau îndeletniciri, ci să devii cineva. Dintre toate manifestările luia fi, am început cu a fi într-un loc, aceasta este arhitectura. Or, Şcoala de arhitecturăde la Buneşti este coordonată de arh. Ana-Maria Goilav. De patru anise desfăşoară acolo Şcoli de vară de arhitectură, în care studenţi de la facultăţide arhitectură sau de la alte discipline învaţă pe un şantier real să clădeascăcu materialele de construcţii naturale: lemn, pământ, piatră, cărămidă. Dareste mai mult decât o şcoală despre arhitectura vernaculară sau arhitecturaprimitivă, şi aici citez din Ana-Maria Goilav, este o şcoală despre arhitectul şiarhitectura secolului XXI, despre cum este cu putinţă ceva nou în arhitecturăatunci când foloseşti aceleaşi materiale ca cele ale arhitecturii clasice.Mai în glumă, mai în serios, am avut şi eu o contribuţie la demersul arhitectural,în anul al doilea al Şcolii am stabilit centrul celei de-a doua clădiri în vizuinaariciului. Ceea ce vreau să spun prin această metaforă este că revendic ocompetenţă în vecinătatea arhitecturii, aceea de a închipui cu ochii minţii locul,de a formula o viziune de ansamblu, de a redacta o temă de proiectare sau,cu un cuvânt foarte sofisticat, mă socotesc hierotopist. Hierotopia (termeninventat de istoricul de artă rus Alexei Lidov) este cunoaşterea, capacitateade a concepe şi proiecta spaţii sacre. Extrapolând eliadesc, un spaţiu care nu esacru nu există, deci în mod necesar o Şcoala despre a fi este un spaţiu sacru.Şcoala de la Buneşti este în al treilea rând un program de studiu al canonuluicultural european construit pe lectura şi analiza marilor cărţi ale civilizaţieieuropene. După cum am spus deja, încerc să introduc acest tip de învăţământpracticat mai ales în spaţiul universitar anglo-saxon şi la Chişinău, însă aici cuo notă francofonă.– Ce calităţi fundamentale ar trebui să educe tinerei generaţii şcoala modernănaţională şi de ce învăţământul actual are atâtea restanţe la capitolul„formarea unor oameni inteligenţi, cu identitate şi caractere distincte”,trăsături indispensabile promovării intereselor comunitare, dar şi personale,într-o lume debusolată din punct de vedere material şi moral?