Basarabia - Limba Romana

critică, eseu 197Dan MănucăDe la identitatea obiectivăla identitatea impusăD.M. – prof. univ. dr.,Facultatea de Litere aUniversităţii „Al. I. Cuza”,Iaşi. Membru al UniuniiScriitorilor din România,membru al Asociaţieide Literatură Generală şiComparată din România.Redactor-şef adjunct alrevistei „Convorbiri literare”,membru al comitetuluide redacţie al publicaţiilor„Limba Română” (Chişinău),„Anuar de lingvistică şiistorie literară”. Autor anumeroase volume de studiişi istorie literară. Directoral Institutului de FilologieRomână „Al. Philippide” alAcademiei Române (1990-2009).În paginile care urmează voi avea în vedere procesulamplu de ştergere a identităţii etnice româneştiîn teritoriul românesc din stânga Prutului,care, din 1812 şi până în 1918, a trecut în stăpânireaimperiului rusesc, apoi, din 1940, în stăpânireaimperiului sovietic.O constatare se impune de la bun început: procesulde spălare a acţionat pe o multitudine deplanuri şi s-a desfăşurat în mod concentric şi controlat,indiferent de ideologia şi de politica dominantetimp de două secole.Au fost controlate, mai întâi, elementele obiectiveşi subiective ale identităţii etnice. Elementelesubiective au fost supradimensionate ca importanţă.Cu alte cuvinte, s-a indus opinia după carepropria percepţie a românilor rusificaţi şi, apoi,sovietizaţi despre ei înşişi ar fi una obiectivă. Pede altă parte, li s-a indus o identitate falsă, desprecare li s-a spus că ar fi, de asemenea, una obiectivă.Condiţiile istorice au determinat o izolare drasticămai ales a românilor din Transnistria de elementulmajoritar românesc. Sosiţi în Transnistriadin Nord-Vestul României de azi, în urmă cu maimulte secole, atunci când etnonimul „român” nuse detaşase de fragmentarismul medieval, locuitoriiacestui teritoriu au împrumutat etnonimulparţial şi subiectiv al populaţiei româneşti vecine,care îşi spunea „moldoveni”. Asemenea tendinţede ignorare a identităţii etnice reale au fost cultivatecu asiduitate de autorităţile ruseşti, mai ales