Basarabia - Limba Romana

critică, eseu 199oprindu-mă, mai întâi, la rezumarea presiunilor exercitate în domeniullingvistic.După cum se cunoaşte, limba română este înconjurată din trei părţi de limbislave, iar dintr-o parte, de limba maghiară. În aceste condiţii, ea poate face dovadaunei identităţi reale, vizibile şi incontestabile, datorită latinităţii ei fundamentale.Pe de altă parte, elementele slave sunt şi ele prezente, într-un modtot atât de incontestabil. Acest fapt s-a transformat în calul troian folosit şi azide panslavism pentru ştergerea identităţii lingvistice obiective. Atacurile s-audesfăşurat pe toate planurile, începând cu înlocuirea brutală a limbii româneîn administraţie, în şcoală, în biserică.Birocraţia imperială întrebuinţa peste tot numai limba rusă, devenită brusclimbă oficială a administraţiei. Organismele administrative şi sociale au foststructurate după modelul celor ruseşti şi, apoi, după modelul celor sovietice.Însăşi împărţirea teritorială a fost modificată corespunzător, renunţându-seîn totalitate la modelul teritorial românesc. Legislaţia a fost şi ea modificatăradical în aceeaşi direcţie.Ruptura cea mai puternică s-a produs însă după 1940 şi s-a accentuat după1945. Odată cu instaurarea puterii sovietice, populaţia românească din teritoriileocupate a fost constrânsă să se supună unei legislaţii cu totul străine delegile moderne româneşti care funcţionaseră între 1918 şi 1940. Documenterecent publicate demonstrează că legile sovietice au fost aplicate chiar retroactiv,pentru a putea fi pedepsiţi cetăţeni români, adică persoane care se supuseserălegilor ţării lor. Şi mai grav este faptul că legile sovietice au fost aplicatepe deasupra frontierei de stat, fiind arestaţi şi deportaţi cetăţeni ai unui statstrăin, cel român.Reîntorcându-mă la obiectivul capitolului de faţă, trebuie amintită comportareaautorităţilor ruseşti şi sovietice faţă de prezenţa limbii române în biserică.Când, în 1812, puterea imperială a anexat teritoriul românesc pe care l-anumit ulterior Basarabia, a fost alungată şi limba română din biserică. Îndatădupă 1812, limba română a fost înlocuită cu limba rusă şi cu limba slavonă.Eforturile unor prelaţi de origine română s-au dovedit inutile, deoarece viitoriipreoţi trebuiau să înveţe în seminariile ruseşti. Identitatea obiectivă apreoţilor români s-a manifestat în afara altarului, ceea ce a debilitat forţa bisericiiîn conservarea identităţii etnice reale. În interiorul bisericii comunicareacu divinitatea se făcea în limba rusă. În afara bisericii comunicarea în plansocial se făcea în limba română. Oscilarea, dramatică în mod obişnuit, poatefi constatată la preotul şi scriitorul Alexei Mateevici (1888-1917): ca preot, apublicat studii teologice numai în limba rusă; ca poet, a ridicat un frumos imn