Basarabia - Limba Romana

critică, eseu 195din Chişinău), fără ecou acolo, supusă unui ciudat embargou, încercând o radiografierea fenomenului poetic basarabean pe durata unui secol şi pledândpentru edificarea unui spaţiu cultural comun. Fireşte, am refuzat derogări valoriceşi am propus inevitabile declasări, în sensul unui metabolism cultural,normal, integrând în circuitele noastre axiologice oferta literară de peste Prutîn speranţa că am temperat şi isteria antiromânească, românofobia care fluturapericolul „anexării,”, pregătind – vorba regretatului Andrei Vartic – „coacereapremiselor”. Vrem a spune, aşadar, că Basarabia nu e o provincie fărăliteratură, cantonată încă într-o estetică ofilită, chiar dacă supusă lungă vremedeznaţionalizării (mancurtizării), recondiţionând – printr-o propagandă ostilă– ficţiuni staliniste. Cum Republica Moldova există pe harta lumii, cuminevitabil e invocată statalitatea, obţinută, e drept, printr-o anevoioasă legitimare,însoţită de exaltări autohtoniste, întrebarea de neocolit priveşte putinţaunei literaturi moldoveneşti, suficientă sieşi.În contextul atâtor false dileme identitare, prelungite inerţial, sfidând adevărulistoric, soarta literaturii moldoveneşti îşi conservă echivocul. Să ne amintim că,în cadrul sistemului literar sovietic, literatura moldovenească, deşi literaturănaţională, era parte a „norodului sovietic”, suportând o presiune slavizantă şiîmprumutând, obedient, trăsăturile literaturii majoritare. Aşadar, ca parte simbioticăa literaturii sovietice (multinaţională), ea nu era o literatură minoritarăşi, în consecinţă, nici regională. Sub eticheta acestui etnonim parţial 12 , literaturamoldovenească marca, în contextul bilingvismului impus de stăpânirea rusosovietică,ridicarea subgraiului moldovenesc / basarabean la statutul de limbă literară!Constrânsă la un „specific artificial”, viaţa culturală recuza „matricea lingvistică”,afişând o identitate „ordonată”, impusă, constata Dan Mănucă 13 , atrasăpe orbită moscovită, deschisă viziunii imperiale. Ca alt posibil pol de atracţie,Bucureştiul era văzut într-o relaţie opozitivă, jugulându-se tendinţele proromâneşti.Mai mult, toate canalele de comunicare cu limba literară standard erauînchise, schimburile de cărţi şi periodice prohibite, încurajate fiind „crizele deorgoliu”, deşi literatura moldovenească (un produs hibrid) încorporase valorileromâneşti (Eminescu şi Creangă, de exemplu, ca scriitori canonici). Evident căbolşevizarea României a „îngheţat” astfel de realităţi geopolitice, ştergând identitateareală şi cultivând – la comandă moscovită – conflictul moldovenesc / român,animat de frustrări şi complexe. Cum Moldova postsovietică, sub pavăzastatalităţii, a încurajat, la rându-i, separatismul moldovenesc, dubiile identitare,răsfrânte cultural, s-au perpetuat.Încât, sub presiunea acestor circumstanţe istorice, rămâne – în numele consangvinităţii– soluţia integrării literare, zestrea literară basarabeană fiind adusăîn matca literaturii române generale, cum propunea – stăruitor – acelaşi Dan