Basarabia - Limba Romana

260 ROMÂNĂtitulată nichitastănescian „Respirări”, şi a poetului Liviu Popescu, din Suceava,că, mai tânăr fiind, a fost distins la un concurs naţional de poezie care l-aavut în juriu pe însuşi Nichita Stănescu, poet mare, „dar şi de o mare bunătateşi de o inteligenţă sclipitoare”. Liviu Popescu a mai vorbit şi despre poezie cadespre o stare „când cel care scrie se află cu un picior în realitate şi celălalt înimaginaţie, legătură între cer şi pământ” şi a mărturisit: „Sufletul meu reverbereazăla cote înalte la reîntâlnirea cu scriitorii din Cernăuţi şi la întâlnirea cudna Alexandrina Cernov, care m-a publicat fără să mă cunoască”. Ioan Prăjişteanu,în ipostaza de director al revistei „Plumb” (editată la început „cu banidin buzunar” şi apoi cu sprijinul financiar al Consiliului municipal Bacău), apovestit despre pagina de poezie deschisă tinerelor speranţe, elevi, studenţi,despre succesul concursului de creaţie literară, iniţiat împreună cu Universitateade Stat din Republica Moldova, şi despre dorinţa de a-i avea în „Plumb”şi pe elevii şi studenţii talentaţi, îndrăgostiţi de poezie, din Cernăuţi.Şi cum evocarea tinereţii aduce tinereţea, un grup de elevi din clasa a IX-a aGimnaziului nr. 6 Cernăuţi, cu predare în limba română, a mişcat publicul cuemoţia şi recitările sale din versuri ale poeţilor bucovineni.Invitat la rându-i să citească poezie şi să vorbească despre poezie, Simion Gociua ales o pagină din cea mai recentă carte a sa şi a povestit despre ora delectură şi ora de creaţie ca fiind „ora de odihnă şi ora de zbucium, ora în careîmi revin din toate durerile pământeşti şi din toate bucuriile pe care le am”.După care, moderator al întâlnirii, Ilie Tudor Zegrea a adus în atenţie înţelesulcuvântului „poet” ca un calificativ, ca o marcă a superlativului („E unpoet al baghetei!”, „Un poet al penelului!”) şi a înălţat o caldă laudatio limbiimaterne ca limbă a poeziei autentice, deplângând instalarea în ultimul timpa „unui fel de modă de a ieşi din spaţiul limbii materne, al limbii române”, şide a scrie în altă limbă, deprinsă, învăţată, în care gândurile, simţirile poeticesunt „traduse”. După care a rememorat clipe de neuitat trăite împreună cuMircea Motrici, în calitatea sa de corespondent al Radio România Actualităţi,începând cu prima întâlnire şi prima sa transmisie în direct de la Cernăuţi,la întâia ediţie a manifestării „Limba noastră cea română”. „Un brad de om, acontinuat, Mircea Motrici a fost mereu aici, alături de români, la evenimentelenoastre, prin interviuri cu intelectuali şi oameni simpli deopotrivă”. Dinpăcate, „a plecat dureros de repede şi nelatimp”, lăsând în urmă cărţi de poezieşi de publicistică, dar şi înregistrări care închid în ele, posibile, alte cărţi, precumcea adusă de soţia sa, Rozalia Motrici. Cartea Ion Irimescu în împărăţiaeterului, Editura Muşatinii, Suceava, 2012 – a spus Rozalia Motrici, cu ochiiaburiţi de amintiri –, reunind interviuri realizate de Mircea Motrici cu marelesculptor al secolului XX care a fost Ion Irimescu, nu a ieşit de sub tipar nici