Basarabia - Limba Romana

limba română azi 237Stabilind o relaţie directă între limba literară şi conştiinţa naţională, cercetătorulieşean subliniază importanţa primordială, pentru epoca modernă, a însuşirii şi întrebuinţăriilimbii literare. Prin argumentele lor incontestabile, aserţiunile autoruluisunt, în opinia noastră, deosebit de relevante pentru purtătorii limbii românedin teritoriile româneşti înstrăinate: „În cazul când devine posesor al limbii literare,vorbitorul ei nativ se converteşte în purtător de civilizaţie cu forţă civilizatoareşi în partener de dialog de nivel superior cu reprezentanţi ai altor culturi. De aceea,a nu poseda limba literară, cu terminologiile, normele şi variantele ei funcţionale,înseamnă, pentru epoca modernă, a fi numai parţial purtătorul unei etnii sub aspectcultural lingvistic. Imposibilitatea exprimării fluente pe terenul ştiinţei, filozofiei,tehnicii etc. şi apelarea la mijloacele altei limbi pentru suplinirea unor deficienţe încunoaşterea aspectului literar al propriei limbi materne certifică pentru un vorbitorexistenţa unei înstrăinări accentuate faţă de poporul din care face parte şi, în ultimăinstanţă, a unei înstrăinări faţă de o entitate etnică istoriceşte determinată. Dacăun vorbitor cultivat al unei limbi nu este în măsură să folosească aspectul ei literarşi apelează la o limbă străină, el se află, de fapt, într-o situaţie paradoxală: conştiinţalui etnică poate rămâne neatinsă, dar conştiinţa naţională este infirmată.Pe de o parte, el nu poate beneficia de toate posibilităţile naţiunii sale pentrua se angaja în actul creaţiei specifice bazei etnice, pe de altă parte, el nu poateasimila toată forţa limbii literare străine pentru a se afirma în cadrul ei, lipsindu-ifilionul etnic corespunzător acestei limbi. Este explicabil în acest modde ce popoarele supuse presiunilor deznaţionalizatoare prin limitarea funcţiilorlimbii literare înaintează cu mare greutate pe calea progresului cultural şi social,fiindu-le periclitată, în ultimă instanţă, existenţa” 7 .Pornind de la experienţa noastră lexicografică de elaborare a Dicţionarului dedificultăţi ale limbii române (Chişinău, 2000), în care am tratat cu prioritateaspectele dificile ale lexicului, gramaticii, ortografiei, ortoepiei şi semanticii,şi, în mod deosebit, consecinţele interferenţelor lingvistice româno-ruse,menţionăm principalele cauze care au dus limba română vorbită în RepublicaMoldova la starea ei actuală:– întreruperea dezvoltării libere şi organice a limbii române (în 1812, 1940, 1944);– inventarea şi promovarea insidioasă a teoriei celor două limbi est-romanice;– limitarea, până la eliminarea totală, a funcţiilor limbii române în administraţie,învăţământ, ştiinţă, biserică etc.;– influenţa masivă a limbii ruse prin bilingvismul instituţionalizat şi presiuneasocioculturală;– intervenţiile deliberate în scopul schimbării fizionomiei fireşti a limbii româneprin impunerea de reguli şi norme improprii;– „curăţarea” limbii române de neologismele latino-romanice;