Basarabia - Limba Romana

portret 217aştepta, spera că-i va fi apreciată la justa valoare, obiectiv munca sa de savant.Petre Ştefănucă s-a pomenit încărcat de acuzaţii şi mai grele, depoziţiile unormartori fiind exagerate, tendenţioase, greşite, folcloristul respingând cu argumenteşi cu dârzenie învinuirile aberante.Situaţia tragică a lui Petre Ştefănucă se agravează şi prin faptul că la judecatărefuză să răspundă ruseşte, deşi cunoaşte limba rusă. El insistă să se vorbeascăîn limba maternă. Cât a durat procesul, dânsul a recurs constant la română.Curajul şi demnitatea nu l-au părăsit nici pentru o clipă; el şi-a privit în ochipropria moarte, neabătându-se în faţa judecăţii de la adevărul pe care l-a servit.La prima şi ultima întrevedere între zidurile închisorii centrale cu soţiasa, i-a spus: „Să fii cu fruntea sus, ideile mele tu le ştii care sunt! Totodată sătransmiţi prietenilor mei de muncă, care m-au înţeles şi m-au apărat, punându-şiviaţa în pericol, toate mulţumirile mele cele mai sincere”.Dosarul de la securitate al lui Petre Ştefănucă se constituie din cinci volume,în care sunt examinate cauzele a nouă „duşmani ai poporului”: pentru a puteafi pedepsit în modul cel mai crunt, Petre Ştefănucă a fost judecat împreună cuîncă opt persoane, astfel fiind declarat căpetenia ideologică a unui grup. Ceiopt erau nişte refugiaţi în anii ’30 din satele moldoveneşti de peste Nistru,care încercau să se salveze de teroarea stalinistă. La judecată aceştia au declaratcă nu-l cunosc personal pe Ştefănucă, trei dintre ei adăugând că-l ştiu doardin auzite, din presă, ca profesor şi savant. Şi avocatul a spus în încheiere căceea ce i se impută lui Petre Ştefănucă nu are nicio legătură cu vina celor optinculpaţi, propunând ca dosarul lui să fie examinat separat. Argumentele însănu au fost luate în consideraţie.La 13 aprilie 1941 răsună sentinţa: pedeapsa prin împuşcare. Pentru justiţiasovietică era clar: sociologul în vârstă de 35 de ani este un element „periculospentru societatea proletară”, iar lucrările sale ştiinţifice sunt „contrarevoluţionareca spirit”. În urma unui recurs pe care-l adresează Prezidiului JudecătorieiSupreme din R.S.S.M., pedeapsa capitală îi este înlocuită cu zece ani de închisoare,într-o colonie pentru deţinuţii politici din R.A.S.S. Tătară, unde seîmbolnăveşte şi moare, conform documentelor, la 12 iulie 1942. Un prieten şicoleg de liceu al lui Petre Ştefănucă, care se afla în lagărul amintit, fiind medic,ştia cum să-l trateze, cu medicamente sau ierburi, dar deţinuţilor nu le suntpermise nici una, nici alta.În dosarul la care am avut acces se păstrează cele două declaraţii făcute anchetatorilor.Prima e datată cu 9 septembrie 1940, fiindu-i cerută după cei-au fost aduse la cunoştinţă motivele arestării. Cea de-a doua declaraţie nuare dată, constituind răspunsuri la câteva întrebări adresate de anchetatori.