Basarabia - Limba Romana

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE 133Vasile Botnaru în dialog cuAna Blandiana, Romulus Rusanşi Ioana BocaDespre memorie ca formă de justiţieV.B. – publicist. A lucratreporter foto, secretar deredacţie, comentator politic.Împreună cu alţi colegi afondat în 1992 Agenţia deştiri Basa-Press. A contribuitla lansarea postului deteleviziune Pro TV laChişinău. Este directorulbiroului Chişinău al postuluiRadio Europa Liberă.Vorbim despre o moştenire pe care unii o mai venereazăcu pioşenie sinceră sau aducătoare de profit politic,alţii încearcă să o ascundă sub preş de ochii lumii, lafel din considerente mai curând politice decât etice.Cei perspicace au grijă să o pună la formol, ca să fiecât mai inofensivă, la vedere totuşi, să nu uităm de ea,întrucât este vorba despre crimele regimului comunist.Iar interlocutorii mei sunt persoanele cele mai indicatesă se pronunţe la acest subiect – scriitoarea Ana Blandiana,fondatoarea Fundaţiei Academia Civică şi aMemorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei,supranumit Memorialul de la Sighet, precumşi Romulus Rusan, directorul Centrului Internaţionalde Studii asupra Comunismului, centru situat înBucureşti şi care, de aproape două decenii, desfăşoarăcercetarea ştiinţifică, editorială şi muzeografică a Memorialului.La masa rotundă participă şi Ioana Boca,doctor în istorie, director executiv al Fundaţiei care administreazăMemorialul.Vasile Botnaru: Vreau să încep de la o definiţie.Matei Vişniec, în unul dintre interviuri,spunea că, în general, comunismul arată bine,ca un avion foarte bine designat, numai că nupoate să zboare niciodată. El poate că a fost indulgent.Ce definiţie comprimată credeţi că is-ar cuveni comunismului pe înţelesul oamenilorcare nu au mai apucat să trăiască acestevremuri, domnule Romulus Rusan?Romulus Rusan: Tot ca un avion – un avion ieşitdin uz, dar care mai face uneori curse. Am aflat că