Basarabia - Limba Romana

138 ROMÂNĂV.B.: Spuneaţi că nu încercaţi să provocaţi sentimente prin „tertipuri”muzeistice. Cum reacţionează oamenii, ce vor să afle?A.B.: Este incredibil cum reacţionează. Când ne ducem la Sighet, una dintrebucuriile noastre este să stăm la ieşire, să ne uităm la cei care ies din muzeu.Vreau să zic că ies transfiguraţi, ca şi când ar fi participat la o experienţă existenţialăpersonală. Comparaţia Ioanei cu o mănăstire sau cu o catedrală stăfoarte bine în picioare, pentru că, întâmplător, este şi o clădire extrem de impunătoare,de maiestuoasă. Dar impresia pe care o produc asupra oamenilordescoperirile făcute în muzeu este mai mult decât am sperat noi şi mai multdecât poţi să-ţi închipui teoretic. De altfel, mai există un element – câtevaopere de artă, chiar mari opere de artă, aş zice –, aşa cum este opera lui AurelVlad, marele grup statuar, care a devenit emblema muzeului şi care se aflăîntr-una din curţi. Se numeşte Convoiul Sacrificaţilor şi e format din 18 statuide înălţime puţin mai mare decât cea naturală. Deci, iată, am încercat să aducemalături de cifre şi descoperiri de arhivă, ţinând de istoria strictă, şi acestelement – al emoţiei artistice. Sau există o impresionantă sculptură a lui CamilianDemetrescu, un mare sculptor şi pictor de origine română care trăieşteîn Italia, numită Înviere – Omagiu Deţinutului Politic şi aflată chiar în holul dela intrare. Astfel, înainte de a pătrunde în Memorial, vizitatorul este pus pe unfel de spirală a emoţiei, inclusiv artistice.V.B.: Despre finalitate, urmare a acestor două decenii de dosare, de deconstruirea comunismului, ar fi trebuit să se schimbe masa critică prinintermediul tinerilor. Ar fi trebuit să se producă o condamnare efectivă,nu doar juridică, a comunismului în societate. Cum credeţi că, în societatearomânească, în Europa în general, s-a întâmplat lucrul acesta? S-aprodus declicul acesta ori încă nu?R.R.: Nu, nu s-a produs, din cauza felului defectuos în care este predată istoria.Şi anume o simplificare, o sterilizare a materiilor de învăţământ, o trecerela o limbă de lemn insuportabilă. Mă refer la transfigurarea în rău a materiilor,parcă nu mai sunt făcute pentru om. Se predă mai mult conceptul decât faptacu dimensiunile ei morale, li se arată tinerilor partea politologică a istoriei şinu viaţa nefericită a oamenilor.V.B.: Adică răul nu este taxat?R.R.: Răul nu este taxat decât verbal şi uneori nici măcar atât. Iar atunci cândvăd o reclamă de restaurant, sau de detergent cu Che Guevara prezentat caun înger al libertăţii, tinerii evident că îl simpatizează, însă nu ştiu cine a fostacest Che Guevara, ce crime a făcut.V.B.: Sau U.R.S.S.-ul pe tricouri ca ceva funky, cum ar zice cei care lepoartă.