Basarabia - Limba Romana

nota bene 27– Vorbiţi-ne, vă rog, despre familia, dinastia Guran. Ştiu, o mărturiseşteun bun prieten al Dvs., că proveniţi „din Bucureştiul adevărat, boierescşi neadulterat de comunism”. Cum aţi reuşit să scăpaţi de tăvălugul necruţătorşi atotdistrugător al fostului regim?– Mai aveţi răbdare încă să mă ascultaţi? Norocul de a fi scăpat de tăvălugulregimului îl datorez părinţilor mei şi anului naşterii mele. Nu numai părinţii,dar nimeni din rudele mele apropiate nu a fost membru al Partidului Comunist.Într-o istorie dominată de persecuţie politică în ultimele trei generaţii auexistat momente de graţie, prietenii, generozităţi, fidelităţi şi întâlniri miraculoase.Astfel s-au salvat părinţii mei. De mic am ştiut că există două lumi, ceadin casă şi cea de la şcoală, că ne aflăm într-un război necruţător şi că singuraalegere posibilă este necompromiterea cu regimul comunist. Prin fiecare dincei opt străbunici ai mei aveam garantate „origini nesănătoase”. Apoi părinţiimei au aplicat una dintre soluţiile spirituale descrise de Nicu Steinhardt în introducereala Jurnalul fericirii, totala neadaptare la sistem, pe care eu am înţeles-oastfel: în comunism să nu-ţi doreşti nimic, să nu păstrezi niciun orizontde speranţă terestru. Am pentru tatăl meu o nesfârşită admiraţie: un medicde excepţie, care şi-a sacrificat potenţialul ştiinţific şi intelectual pentru a-şipăstra onoarea nepătată. Exemplul lui mi-a fost suficient. În ceea ce priveşteistoria mai veche a familiilor paternă şi maternă şi a ascendenţelor femininepe fiecare branşă în parte mi-ar lua o carte să povestesc ceea ce s-a transmis înfamilie, dar las acest privilegiu unor genealogişti răbdători, care mă vor ascultavreodată. Pentru a răspunde parţial întrebării Dumneavoastră, iată câtevaaspecte genealogice. Foarte pe scurt, între transmisiunile istorice ale familieiGuran, formulate în secolul XIX de Petre S. Guran, se înscrie pretenţiadescendenţei dintr-o ramură a boierilor din Olăneşti, având între strămoşipe Goran logofătul din Olăneşti, autorul cronicii Ţării Româneşti din ultimiiani ai lui Matei Basarab, şi cu ascendenţe diverse până în secolul al XV-lea.De altfel, numele actual Guran este o românizare a numelui de origine slavoneascăGoran, operată când s-a trecut la alfabetul latin. În secolul XVIIIctitorul Bisericii Mântuleasa din Craiova se chema Matei Goran. Registrelefiscale austriece din perioada ocupării Olteniei înregistrează familia ca fiindboieri de rangul trei, după nivelul impozitului pe care aveau să-l plătească.Mai aproape de noi s-a ilustrat Nicolae P. Guran ca politician conservator,deputat şi prefect de Dolj şi primar al Craiovei. Fiul lui cel mare, Barbu, s-astabilit în Franţa şi a creat o descendenţă acolo, din care s-a distins doctorulPhilippe Guran ca membru al Academiei de Medicină a Franţei, cel de-al doileafiu al lui N. P. Guran, Radu, născut mai la bătrâneţea tatălui său, după undebut strălucit în avocatură, a intrat sub tăvălugul comunist, cu toate consecinţelefuneste: expropriere, expulzare din barou, arest politic şi deces cardiacîn urma unui interogatoriu brutal. Acesta din urmă e bunicul meu. Tatăl meu