Basarabia - Limba Romana

eminesciana 45ninţările invaziei napoleoniene. Rusia, deşi gata să renunţe la orice pretenţii,s-a folosit totuşi de presiunile Angliei, care postase în Bosfor o flotă, Poartafiind silită de a încheia pacea cu Petersburgul. Or, tocmai această ciudată Pacede la Bucureşti va fi folosită de Rusia pentru a recurge la coruperea diplomaţilorcare negociau: între alţii, dragomanul Dimitrie Moruzi, Panaiot, fratelesău, Manuc-bei (proprietarul celebrului Han), toţi în cârdăşie cu Capudanpaşa Ramiz. Panaiot Moruzi nu a dat Porţii o scrisoare de la Napoleon princare acesta cerea imperativ „să nu facă pace cu nici un preţ” (Alexandru Boldur).Între timp, Kutuzov a pus pe masa tratativelor nişte hărţi măsluite carear fi venit, chipurile, de la Napoleon. Delegaţia rusă cumpărase mai demultpe dragomanul Porţii, Dimitrie Moruzi. Preţul trădării marelui dragoman, încontext, a fost promisiunea unei moşii în Basarabia, în valoare de 100.000de lei aur şi a unui inel de aur încrustat cu briliante, foarte valoros, de 15.000de piaştri. Delegaţia, cu toate că avea şi din partea sultanului Mahomed IIsarcina „să nu accepte cedări teritoriale” 7 , tocmai vânzare a făcut. Rareori s-aîntâmplat ca o delegaţie oficială, în tratative de anvergură, să fie cumpăratăde adversari „la grămadă”. Diplomaţia rusă a reuşit, fiindcă atât Mustafa IV,cât şi succesorul său Mahmud / Mahomed II au avut încredere în armeni şigreci. Amiralul Cicagov, devenit conducătorul delegaţiei ruseşti, a confirmat,ulterior, coruperea lui Dimitrie Moruzi. Manuc-bei (şi el armean) era atât deabil, încât, numit de sultan domn al Moldovei, a refuzat în favoarea antecesoruluiScarlat Callimachi. Şi asta fiindcă juca, simultan, şi în favoarea Rusiei întimp ce negocia cu partea rusească, din însărcinarea lui Mustafa Paşa. Nu ede mirare că Alexandru I îl decorase, în 1810, cu ordinul „Sfântul Vladimir”,gradul III.Cât priveşte viclenia asimilării părţii de sud a celor trei judeţe, cunoscute ca Basarabia,cu întreaga jumătate estică a Moldovei, aceasta a fost ideea lui GaspardLoius Andrault, conte de Langeron, pus şi el în slujba ţarului Alexandru I. DragomanulMoruzi a „confirmat” şi validat, contra cost, în documente, minciunalui Andrault. Încât Poarta s-a văzut de două ori înşelată, iar Moldova grav păgubită.Sultanul s-a indignat, fireşte, împotriva trădătorilor, atitudinea lui fiindsusţinută şi de diplomaţii francezi la Istanbul, dar faptele erau consumate.Prin Tratatul de la Bucureşti, semnat la 28 mai 1812, se „consfinţea” ocupareaBasarabiei, în noua ei înfăţişare extinsă abuziv, de către ruşi. Dimitrie Moruziva fi decapitat, pentru înaltă trădare, lângă Şumula, pe 26 octombrie 1812, iarşase zile mai târziu – Panaiot, fratele său, la Istanbul, urmându-le Capudanpaşa Ramiz, la 25 noiembrie 1813, lângă Bucureşti, la Colentina. În schimb,Manuc-bei, mai prevăzător, a avut noroc, fugind în Transilvania, iar de acolola Viena, unde a stat până la încheierea Congresului (1814-1815), după care