Basarabia - Limba Romana

14 ROMÂNĂprezintă îndeobşte firmele de construcţii sau de restaurare, care au interesulsă-şi mărească veniturile.– Preluarea sediului fostei Zemstve a guberniei Basarabia şi transformareaei într-o „şcoală de practică pentru tinerii formatori, meşteri popularişi elevi din şcolile profesionale” este o idee excepţională prin elementulde noutate ce-l comportă restaurarea unui obiectiv istoric, dar şiprin perspectivele aplicative de rezonanţă pe care le poate avea în final oasemenea acţiune temerară, în special pentru Chişinăul de azi. Aşadar,stimate domnule director Petre Guran, cum va arăta şcoala de restauratorişi cum evaluaţi impactul instituţiei asupra procesului de reconstituireşi de valorificare a patrimoniului cultural din Republica Moldova?– Aş vrea să profit de această întrebare şi să introduc în dezbaterea publicăcâteva concepte noi. Deoarece oamenii de ştiinţă au propagat credinţa că progresultehnologic este infailibil şi în mod necesar pozitiv (credinţă pe careoamenii mai clarvăzători o denunţă azi ca fiind mincinoasă şi duşmănoasăomului), în domeniul restaurării monumentelor istorice de multe ori „specialiştii”au optat pentru înlocuirea clădirii vechi cu una nouă, păstrând doarimaginea clădirii vechi. Cu un vers din La steaua lui Eminescu, putem spunedespre câte o clădire „azi o vedem şi nu e”, fiindcă într-adevăr materialitateaei a fost înlocuită de ziduri noi sau, cum se spune în limbaj tehnic, „cămăşi debeton”. Această metodă a predominat încă din secolul al XIX-lea (sunt maicunoscute cazurile tragice ale Mânăstirii Argeşului şi ale Bisericii Trei Ierarhidin Iaşi, „restaurate” prin demolare şi reconstrucţie de arhitectul francezAndré Lecomte du Noüy) şi a rămas preponderentă ca filozofie de restaurare.De aceea propun să folosim concepte mai prudente, mai puţin încrezătoare înatotputernicia şi omniştiinţa omului contemporan. Acestea sunt conservare,reabilitare şi ca pandant social al lor refuncţionalizarea. Clădirile vechi au fostconstruite de oameni care locuiau altfel decât noi, aveau alte nevoi, percepeaualtfel lumea. În prezent în regiunile noastre ne aflăm în situaţia de a reorganizao civilizaţie distrusă de un imens cataclism social. Acesta a fost totalitarismulcomunist. Distrugând oamenii care locuiau în case vechi, casele vechi nu numaică au rămas fără stăpân, dar au fost grevate de oprobiul căruia i-au fostsupuşi oamenii vechi. De aceea o casă veche, cum ar fi un palat, dar şi o dugheanăde negustor, o casă ţărănească, trebuie reabilitată moral, social şi abiaîn al treilea rând fizic. Dacă ne apropiem de ea cu dispreţul progresismului,ura proletcultismului şi amnezia postcomunismului, restaurarea se va transformaîn distrugere definitivă şi irevocabilă. Unealta-simbol a combinaţieicelor trei atitudini o reprezintă consolidarea cu beton armat. Stâlpi, centuri,cămăşuiri, planşee de beton armat sunt figura unei îmbrăţişări strangulante.Efortul reabilitării trebuie să pornească de la întrebarea ce este bine şi frumos