Basarabia - Limba Romana

eveniment 259directorului Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera”, Suceava, dr. Gheorghe GabrielCărăbuş, în care a călătorit, pentru a participa la întâlnire, şi profesorul MariusCazacu, de la Colegiul Naţional „Petru Rareş”, Suceava, implicat activ, împreunăcu elevii, în campania de colectare a cărţii româneşti pentru bibliotecile şişcolile din regiunea Cernăuţi, iniţiată de Biblioteca Bucovinei. Cu toate acestea,cărţile care ne-au însoţit reprezentau doar o mică parte din cele circa 1.500dăruite de suceveni cernăuţenilor. Dar, cum pe parcurs s-a impus renunţareala ideea însufleţitoare de la început, a derulării manifestării la Gimnaziul nr. 6din Cernăuţi, cu limba de predare română, şi a unei întâlniri, mult dorite denoi, în sala mare, cu profesorii şi elevii de aici, cele mai multe volume au rămasdeocamdată la Suceava, în aşteptarea unui ceas mai prielnic donării lor, direct înmâna bibliotecarului, cadrului didactic, elevului cunoscător, interesat de limbaromână. Reîntorcându-ne la poetul Dumitru Brăneanu, să mai reţinem şi laudaadusă internetului, graţie căruia, azi (spre deosebire de Bucureştii şi Parisul poeţilorde odinioară), indiferent unde trăieşti şi scrii, dacă eşti de valoare, poţi săfii cunoscut de lumea întreagă.O pagină aparte a fost scrisă în sufletul meu la sărbătoarea cuvântului românescde reîntâlnirea cu eminentul poet şi traducător Mircea Lutic. Nu numaipentru că mi-a dăruit minunata sa carte În lumina cuminecării, ilustrată cureproduceri ale unor sculpturi de Ion Irimescu şi apărută la Casa EditorialăBukrek, Cernăuţi, 2011, în ediţie bilingvă, cu versiunea în limba ucraineanăde Vitali Kolodii, laureat al Premiului Naţional Eminescu la Festivalul de laSuceava şi Putna. Sau pentru că mi-a spus că şi-ar dori cărţile monahiei ElenaSimionovici, de la Mânăstirea Voroneţ, şi mi-a scris, în grafie latină, cu litereatente, adresa (or. Cernăuţi, str. Komarov, 19/21, ap. 149). Cât mai ales pentruversurile sale şi pentru mişcătoarele mărturisiri legate de poezie şi de prezenţaîn destinul său de om al scrisului a lui Nichita Stănescu, „cel mai maredupă Eminescu” şi care a fost şi rămâne întruchiparea poeziei: „era poeziaîncarnată, gândea poetic, se scria pe sine”.Din acest moment, Nichita Stănescu, prinţul poeziei (titlu care în Brazilia –vorbitoare de portugheză, soră întru latinitate a limbii române – se acordăca atare celor mai importanţi şi mai iubiţi poeţi), născut la 31 martie 1933 şiplecat la 13 decembrie 1983, a luat loc lângă noi, în sala de lectură a Biblioteciidin Cernăuţi, după o reverenţă făcută lui Eminescu la monumentul luide aici împreună cu poetul băcăuan Ioan Prăjişteanu, a cărui revistă, „Plumb”,i-a consacrat lui Nichita Stănescu, acum, în martie, un număr special. Ne-aascultat visător confidenţele şi a vibrat la bucuria lor şi a noastră, a mea căîn colaborare cu Societatea pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu”,Cernăuţi, condusă de ziaristul Vasile Bâcu, am iniţiat manifestarea literară in-