Basarabia - Limba Romana

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE 149– A fost tatăl supărat pe Nicolai, fiul lui adoptiv?– Niciodată. Veniseră într-o zi trei indivizi, păstrez şi acum actul de percheziţie,şi l-au ridicat pe tata, condamnându-l la patru ani pentru calomnie laadresa U.R.S.S. prin scrisorile trimise de fiul vitreg.– Ce părere aveţi despre calitatea produsului literar al lui N. Costenco?– Poezia sau proza? Da, proza, este vorba de romanul Severograd, care dupăpărerea mea constituie o realitate publicistică, şi faptul că a fost tradus în limbarusă, tipărit în peste o sută de mii de exemplare, premiat întâi la Moscova,dovedeşte multe. Ulterior s-au gândit şi cei de la Chişinău să-i dea lui Costencopremii, că-i cunoscut în U.R.S.S. A avut nişte eseuri în „Viaţa Basarabiei”,pe care eu, din nenorocire, nu le mai am, deoarece colecția „Viața Basarabiei”,pe care o păstra Halippa, au dat-o la Arhivele Statului pentru o sumă fabuloasăcare a ajuns pentru actualul lui loc de veci de la Cernica. Tata a muritîn 1975, când Halippa avea 92 de ani. El a ajutat-o foarte mult materialiceştepe maică-mea. După decesul tatei, s-a prezentat la noi Nae Halippa, fiul luiPan, cu următorul mesaj: „Tolică, dragă, m-a rugat tata să-i dai cu împrumutcolecția de «Viața Basarabiei»”. Tatăl meu avea toată colecția, o păstram, erafoarte valoroasă, dar puteam să-l refuz pe Pan Halippa? Nu. Am încercat să-idau volumele din 1932, după masă a revenit şi a zis: „Tata a rugat să-i dai toatăcolecția, că-i trebuie pentru conspecte”. Am luat din biblioteca familiei volumeleşi le-am predat lui Nae. Moșul Pan, prin 1979, la vârsta de 96 de ani, adecedat. În dreapta locuinței sale din str. Donici, 32, o locuință cu acareturi,la parter s-a inaugurat un muzeu. Şi, bineînțeles, în colecție era şi „Viața Basarabiei”.Mai veneau basarabeni care mai luau câte o revistă. La un an de lamoartea moșului, îi zic lui Nae: „Îţi amintești, ţi-am dat cu împrumut toatacolecția „Viața Basarabiei”? Poți să mi-o întorci?”. „Au rămas vreo două-treiexemplare separate. Basarabenii noștri au sustras una câte una toată colecția.”Mai am câteva exemplare din 1938. O păstrez.– La cei 86 de ani, trecut prin mai multe regimuri, inclusiv cel sovietic,de ocupație, ce nu ați spus încă şi doriți să ajungă în Basarabia?– Vreau să le spun basarabenilor că sunt în sufletul meu. Sunt în viața mea, înamintirea mea. Sunt în eul meu. Sunt cei pe care-i iubesc la nebunie, parte avieții mele anterioare şi a urmașilor mei. Atât doresc: să fie iubitori de Ţară,de limbă şi de neam.– Să înțeleg că sunteți un susținător al ideii că până la urmă destinul Basarabieiva fi unul drept, cum este drept în faţa istoriei?