Basarabia - Limba Romana

148 ROMÂNĂ– Chipăruşi, usturoi, ardei iuți şi leuștean. Şi discuri cu vocea Mariei Tănase...Foarte frumoasă scrisoare de mulțumire am primit. Știa să scrie foarte frumos.(Se ridică, ia un disc Maria Tănase şi îl include. Îl răvășește. Simt că are emoții, darnu vrea să cedeze. Zâmbește zeflemitor. Aud vijelia unei ierni dincolo de OceanulÎnghețat de Nord şi, într-o căsuță, îl regăsesc pe Nicolai Costenco ascultând fermecătoareavoce a Mariei Tănase. Şi interlocutorul revizuiește niște amintiri.)– Când ați fost ultima dată la Chișinău?– Când s-au împlinit 10 ani de la moartea lui Nicolai Costenco, în 2003, la inaugurareabustului din faţa casei. După inaugurare m-a invitat Mihai Cimpoila o agapă la Casa Scriitorilor. Pe la trei, mi-au dat o mașină care m-a dus laautogară. Am luat un autocar spre Iași.– Care era atmosfera în casa de la Chișinău, din str. Haralambie?– Casa noastră era cu un etaj, dar cu o coborâre în jos, unde erau două încăperi,una servea ca un fel de debara, iar pe cea de a doua Nicolai o transformaseîn redacție, loc de întâlnire a intelectualilor. Veneau oameni interesanți,personalităţi ale acelor vremi. Îmi amintesc, sărbătorile mari, Paştele şi Crăciunul,erau marcate după toată tradiția, frumos, creștinește. Şi după venireaîn București toate au rămas la fel. De exemplu, noi nu pregăteam miel la Paşte,era considerat un fel de bucate de calic. La Paşte şi la Crăciun se mânca curcancopt, învelit cu aluat şi cu usturoi, sau purcel de lapte. Tradiția mielului sacrificatla Înviere venea de la românii din Vechiul Regat. Papa era mare amator depeşte. În 1948 am absolvit facultatea cu un doctorat în piscicultură. La vârstade 26 de ani am fost numit medic-veterinar, şef al pescăriilor din ţară. Am fostun cunoscător în ramură şi întotdeauna am avut grijă de această slăbiciune atatei. Știi ce-i la modă acum, știi ce peşte se mănâncă? Scrumbia de Dunăreproaspătă, la această perioadă. Mă informez. Așa mă simt bine.– Pot să mă uit în albumul de familie? Aş dori să iau câteva fotografiipentru publicare.– Nu dau fotografii, faceți copii, dar nu scot din arhivă nimic, din album, cuatât mai mult.– V-aţi simțit cumva lezat în drepturi, la serviciu sau la studii, pentru căaţi avut un frate scriitor, deportat în gulag pe motive politice?– Pe mine personal, nu, dar pe tata l-au făcut să sufere. I-au scris acele scrisorianticomuniste şi tata a făcut patru ani de puşcărie. Ştiţi ce însemna atunciGherla?