Basarabia - Limba Romana

220 ROMÂNĂdescendent al împăraților din Trapezunt. Plin de modestie, spunea că așa ofrumusețe de bărbat se naște doar o dată la 100 de ani.Sub aspect matrimonial a fost destul de cumpătat. S-a căsătorit de două ori.Prima oară cu Pulheria Cantacuzino, cu care a avut un fiu, Alexandru, și adoua oară cu Ecaterina Sturza, nepoata prințului Ioniță Sandu Sturza, o femeiefoarte urâtă, dar de o inteligență și o energie remarcabile, mama lui Dumitru.Trebuie să adăugăm că tatăl lui Dumitru a murit subit la Odesa în 1886,pe când încerca să facă o pasență. Ultimele lui cuvinte – rostite în limba franceză– „Ce porcărie!”. A fost îngropat la moșia de la Dănuțeni, iar mama sa îșiare mormântul în portul Sulina, în România.Primele date despre Dumitru apar în 1854, când a trecut cu familia din Moldovaîn Basarabia, la porunca autorităților austriece din Moldova.A petrecut anii de copilărie când la Chișinău, când la moșiile tatălui dinCosăuți și din Ciripcău, ambele în ținutul Soroca. Mama l-a învăţat primelenoțiuni de matematică, de literatură și de gramatică franceză. Totea i-a insuflat apropierea faţă de operele lui Molière, ale lui Corneille șiale lui Racine. Ca limbi străine a învățat întâi rusește, apoi franțuzește, laînceput la Iași, pe urmă, din 1863, la Paris, la liceul Saint Louis, după care,probabil, la Sorbona, până în 1869, an în care s-a reîntors în Basarabia cafilofrancez.În 1873, îndemnat de tatăl său, a intrat în serviciul mareșalului nobilimii dinținutul Soroca, în care a rămas până în 1877, când, la 12 aprilie, a devenitinterpret al Cancelariei diplomatice a autorității supreme ruse. În această calitatea însoțit comandamentul rus pe diverse câmpuri de bătălie, la Ieni Zagrași la Giuguli Karabunar, ambele în Bulgaria. La 15 august 1877 a însoțit laBucurești pe reprezentantul comisarului arhiducelui Nicolae pe lângă guvernulromân și la 1 februarie 1878 director al Cancelariei comisarului suprem.După câteva luni, în aprilie același an, a devenit reprezentant al Comisieimixte creată la București pentru a examina eventuale proteste ale populațieiromânești împotriva trupelor ruse care traversau țara, funcție în care a rămaspână la desfințarea comisiei, în iulie 1879.Refuzând să intre în diplomație, ca și fratele său vitreg Alexandru și așa cumar fi vrut tatăl său Dumitru, se stabilește la București, unde este numit administratoral județului Constanța. De pe această poziție a contribuit mult laprogresul județului, prin construirea de drumuri, a unei școli, a unei biserici.A avut un aport însemnat, de asemenea, la organizarea serviciului de notari șila numirea de primari români.