formarea competenţei ecologice la studenţi în procesul predării ...

fumul umple paharul, linguriţa se înlătură, se adaugă 10 cm 3 de apă distilată, se astupă cu un dop şise agită. Felia de măr se scoate cu o pensetă şi se examinează schimbările apărute în aspectul ei.2.Determinarea pH-ului cu indicatorul universal.3.Peste bucăţile mici de marmură se adaugă1 cm 3 soluţie (din exp.1) şi se urmăreşte efectul.4.Peste o cultură de microorganisme trecute pe o lamelă sau ţesuturi ale plantelor de camerăse picură soluţie (din exp.1) modelând o „ploaie acidă”.Rezultatele se introduc în tabelul 4.5.Tabelul A4.5. Influenţa precipitaţiilor acide asupra unor factori ai mediului ambiantNr.experienţei pH-ul soluţiei obţinute Observări123• Determinarea oxidului de carbon (IV) în aerAcumularea dioxidului de carbon în aer este paralelă cu poluarea atmosferei, iarconcentraţia lui în atmosferă este indiciu care determină gradul de poluare a aerului.Modul de lucruÎntr-un balon cu volumul de 50 cm 3 se trec 10 cm 3 soluţie de absorbţie (în 500 cm 3 apădistilată se dizolvă 0,04 cm 3 soluţie de amoniac cu partea de masă 25%) şi 1-2 picături defenoftalenă de 1% şi se astupă cu un dop de gumă în care prealabil a fost înfipt acul unei seringi cuo capacitate de 20 cm 3 .Pentru analiză se iau probe de aer (din atmosferă, încăpere ş.a.) astfel: cu seringa se trageaerul pentru analiză, apoi prin acul înfipt în dop se descarcă în balonul cu soluţie de absorbţie,această procedură se repetă până când soluţia din balon se decolorează şi se înscrie număruldescărcărilor.Modul de calculConcentraţia dioxidului de carbon se calculează după formula:0,04⋅NX = (%)Unde: N – numărul descărcărilor cu aer atmosferic;N 1 – numărul descărcărilor cu aer din încăpere.N 1158