formarea competenţei ecologice la studenţi în procesul predării ...

Tot mai des se abordează noţiunea de criză ecologică ca una ce ţine de conştiinţă ecologicăşi atâta timp cât ea nu se va schimba, va persista pericolul acesteia.În condiţiile multiplelor crize mondiale cu care se confruntă omenirea la etapa actuală şi cucelelalte forme ale conştiinţei sociale, un rol semnificativ îi revine conştiinţei ecologice în formareaculturii ecologice a personalităţii umane, care presupune cunoaşterea profundă a legităţilordezvoltării naturii şi societăţii [114, p.262].Idealul educaţional constă în formarea integrală a personalităţii din perspectiva exigenţelor,receptivităţii faţă de valorile general-umane, formării conştiinţei ecologice şi a responsabilităţiipentru conservarea şi protejarea mediului înconjurător [120, p.96].Conştiinţa ecologică este una dintre conştiinţele umane, iar studiul conştiinţei, în general,este un proces complex de cunoaştere, care se datorează mai multor ştiinţe şi domenii de cunoaştere,în primul rând, al filozofiei, care actualmente formează ecozofia [120, p.266].Din punct de vedere filozofic, conştiinţa ecologică încă din antichitate, întruneşte idei,principii cu privire la raportul om – natură, abia în ultima jumătate a secolului trecut au fost făcuteîncercări în ceea ce priveşte definirea conştiinţei ecologice ca studiu raţional al gândirii umane şiconduce la dublul punct de vedere: al conştiinţei şi al acţiunii, însoţite de definiri ale conştiinţeiecologie, a gândirii ecologice, a educaţiei şi a culturii ecologice [44, p.36].Există mai multe viziuni în definirea conştiinţei ecologice. И.Суравегина, Д.Ермаков–apreciază conştiinţa ecologică ca un nou tip de gândire numită „gândire ecologică”, în promovareaunei atitudini responsabile, conştiente în raport cu natura [160, p.26].Conştiinţa ecologică se caracterizează ca un ansamblu de legi, care determină un anumitcomportament al personalităţii faţă de natură [42].E.Buzinschi în anul 2002 defineşte conştiinţa ecologică ca un concept general, ca ointercaţiune şi relaţie reciprocă dintre percepţia subiectivă, gândirea ecologică, cunoştinţe,sentimente şi atitudini ecologice [23, p.15].E.Fonari în anul 2002 apreciază conştiinţa ecologică ca o formă a conştiinţei sociale, careconstă în reflectarea corelaţiei dintre societate şi natură, a acţiunii omului asupra naturii şiconsecinţelor acestor acţiuni, precum şi fundamentarea căilor şi mijloacelor de protecţie a mediului[70, p.50].Abordarea conştiinţei ecologice ca o formă specifică atitudinii omului faţă de mediulînconjurător trebuie să parcurgă un sistem de valori:29