formarea competenţei ecologice la studenţi în procesul predării ...

cursurile şi programele sunt prea concentrate pe asimilarea de informaţii şi pe însuşirea teoriilor,neglijându-se, aproape total performanţele.Astăzi, competenţele, sunt utilizate în diverse domenii de activitate.În viziunea cercetătoarei L.Franţuzan conştientizarea şi orientarea învăţământului sprecompetenţe include trei etape:1) 1960-1970: introducerea în vocabularul pedagogic a conceptului de „competenţă”.Apariţia noţiunii de „competenţă comunicativă” (N.Chomschy);2) 1970-1990: utilizarea noţiunii de competenţă în teoria şi practica învăţării limbilor,precum şi în management, conducere, comunicare. Apare noţiunea de competenţă socială;3) A treia etapă în abordarea competenţelor ca finalitate a procesului educaţional începe înanii 90 ai secolului al XX-lea. Obiectivul devine competenţă profesională şi, mai târziu, competenţăsocială. Se distinge abordarea competenţei ca sinonim al profesionalismului şi ca o componentă aprofesionalismului [71, p.11].În literatura psihopedagogică definiţiile conceptului de competenţă sunt numeroase şi foartevariate, uneori incomparabile, în funcţie de domeniile de utilizare şi punctul de vedere al autorului.În opinia lui S.Marcus, pentru orice domeniu, competenţa reprezintă condiţia ce asigură eficienţaactivităţii umane, iar exersarea eficace a activităţii stă la baza comportamentului şi este condiţionatăde o serie de însuşiri caracteristice întregii structuri de interioritate a individului [89, p.16].De la lansarea termenului de competenţă şi până în prezent, s-au înregistrat numeroasemaniere şi unghiuri de abordare ale noţiunii.Curriculumul preuniversitar modernizat (2010), axat pe formarea competenţelor, are opondere semnificativă şi reprezintă puntea de trecere spre o revizuire esenţială a curriculumuluiuniversitar, în pregătirea specialiştilor profesionali, a pedagogilor chimişti, competenţi pentru noiorientări, ce ţin de noile schimbări în societate, în economie şi în natură.Recomandările Parlamentului European al Consiliului Uniunii Europene din perspectivaînvăţării pe parcursul întregii vieţi (2006/962/EC) conturează pentru absolvenţi un „profil deformare europeană” structurat pe competenţe. Conform Curriculumului Naţional competenţa estedefinită ca un ansamblu integrat de cunoştinţe, capacităţi, deprinderi şi atitudini dobândite prinînvăţare şi mobilizare în contexte specifice de realizare, adaptate vârstei şi nivelului cognitiv învederea realizării unor probleme cu care se confruntă personalitatea în viaţa reală [54, p.10].65