FITOTEHNIE

se imbibe cu apă, dar să nu poată germina din cauza temperaturii prea scăzute; aceste seminţe
constituie un mediu favorabil pentru dezvoltarea agenţilor patogeni şi a dăunătorilor, răsărirea fiind
neuniformă şi cu goluri. Semănatul mai târziu se asociază cu pierderea umidităţii din stratul
superficial al solului, ceea ce determină o răsărire neuniformă şi cu goluri, iar pe de altă parte se
întârzie vegetaţia, plantele ajungând la maturitate mai târziu.
Aerul este important pentru plante atât la nivelul atmosferei cât şi la nivelul solului (aerul
din sol). În aerul atmosferic este importantă concentraţia CO 2 , a cărei creştere intensifică procesul
de fotosinteză, având un efect fertilizant asupra plantelor. Creşterea controlată a concentraţiei de
CO 2 este posibilă în spaţii închise de tip seră. Urmare a activităţii omului, concentraţia CO 2 din
atmosferă a crescut continuu începând din secolul XIX, dar mai ales în secolul XX. Faţă de 1957,
când concentraţia CO 2 din atmosferă era de 315 ppm, în anul 1993 aceasta a juns la 360 ppm,
pentru ca la nivelul anului 2010 să depăşească 380 ppm. Această creştere a concentraţiei CO 2 din
atmosferă este răspunzătoare de intensificarea efectului de seră şi de accentuarea fenomenului de
încălzire globală, ce afectează plantele şi viaţa pe pământ, în general. Se estimează că această
creştere a concentraţiei CO 2 din atmosferă este răspunzătore în proporţie de peste 60% de
intensificarea efectului de seră.
Elementele nutritive (macroelementele principale – azot, fosfor, potasiu; macroelementele
secundare – sulf, calciu, magneziu; microelementele – zinc, fier, molibden, mangan, bor, etc.) sunt
utilizate de către plante în funcţie de faza de vegetaţie, cerinţele fiind diferite de la o specie la alta,
şi chiar de la un cultivar la altul (soi sau hibrid).
Solul influenţează plantele prin însuşirile sale fizice (textură, structură, densitate aparentă),
chimice (conţinut în elemente nutritive, pH) şi biologice (activitate microbiologică, fertilitate
solului).
c) Factorii tehnologici sunt reprezentaţi de intervenţiile pe care omul le efectuează asupra
plantei de cultură prin intermediul tehnologiei de cultivare, intervenţii care sunt grupate în
următoarele verigi tehnologice: rotaţie, fertilizare, lucrările solului, sămânţa şi semănatul, lucrările
de îngrijire, recoltarea.
Omul acţionează asupra plantelor de cultură prin intermediul tehnologiei de cultivare într-un
mod controlat şi sistematic, în conformitate cu scopul pe care-l urmăreşte, şi anume obţinerea unei
anumite recolte (producţii), cu o anumită calitate, în condiţii de eficienţă economică şi de protecţie a
mediului înconjurător. Omul acţionează asupra plantelor de cultură, folosindu-se de maşini, utilaje
şi echipamente agricole, materii şi materiale, know-how, cunoştinţe, informaţii şi experienţă. Prin
intervenţia sa, omul urmăreşte ca plantele de cultură să aibă condiţii de creştere şi dezvoltare cât
mai bune, influenţând, îmbunătăţind, corectând sau anihilând acţiunea unor factori de mediu.
d) Factori economico-sociali şi politici sunt reprezentaţi de: tipul de exploataţie, dotarea
tehnică, modul de valorificare a recoltei, sursele de finanţare, subvenţiile, normele de protecţia
mediului, normele fitosanitare, legislaţia în vigoare, etc.
Întrebări:
- Definiţi fitotehnia şi prezentaţi obiectul de studiu al acesteia.
- Prezentaţi problemele actuale ale agriculturii cu privire la culturile fitotehnice.
- Prezentaţi căile de creştere a producţiei la plantele de cultură mare.
- Prezentaţi factorii biologici de producţie: soiul, hibridul, materialul de semănat sau plantat, organismele care
acţionează asupra plantelor de cultură.
- Prezentaţi factorii ecologici de producţie: radiaţia solară, apa, căldura, aerul, elementele nutritive, solul.
- Prezentaţi factorii tehnologici, economico-manageriali şi politici de producţie.
Bibliografie recomandată:
1. Axinte M., Gh.V. Roman, I. Borcean, L.S. Muntean, 2006. Fitotehnie. Editura “Ion Ionescu de la Brad” Iaşi.
2. Bîlteanu Gh., Bîrnaure V., 1989. Fitotehnie. Editura “Ceres”, Bucureşti.
3. Bîlteanu Gh., Al. Salontai, C. Vasilică, V. Bîrnaure, I. Borcean, 1991. Fitotehnie. Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
4. Bîlteanu Gh., 1998. Fitotehnie, vol I – Cereale şi leguminoase pentru boabe, Ediţia a doua. Editura Ceres,
Bucureşti.
9