FITOTEHNIE

2. CEREALE
2.1. Aspecte generale
Cuvinte cheie: cereale, grâu, secară, triticale, orz, orzoaică, ovăz, orez, mei, porumb, sorg, importanţă,
suprafeţe, producţii, comerţ, particularităţi biologice
Obiectivele subcapitolului:
- cunoaşterea importanţei cerealelor, a suprafeţelor cultivate şi a producţiilor obţinute la cereale;
- cunoaşterea particularităţilor biologice ale cerealelor şi a modului cum agricultorul poate folosi aceste
particularităţi în activitatea sa pentru obţinerea unor producţii mari şi de calitate;
- cunoaşterea modului cum se formează recolta la cereale, a elementelor productivităţii şi a principiilor
formării recoltei.
2.1.1. Importanţa cerealelor
Boabele de cereale 1 reprezintă hrana de bază pentru aproape întreaga populaţie a globului,
acestea fiind utilizate sub diferite forme, măcinate şi preparate sub formă de pâine, griş, paste
făinoase, mămăligă etc., sau fierte şi consumate ca atare.
Sub formă de boabe întregi sau măcinate, ca plante verzi, uscate sau însilozate, ca produse
secundare (paie, pleavă sau tulpini de porumb) şi subproduse (tărâţe) acestea sunt utilizate în hrana
tutoror speciilor de animale crescute de om.
Boabele de cereale sunt utilizate ca materie primă pentru o serie de industrii, precum cea a
spirtului, alcoolului, amidoului, berii, dextrinei, glucozei, etc., iar paiele sunt utilizate ca materie
primă în industria celulozei şi hărtiei.
Cerealele (grâu, secară, triticale, orz, ovăz, mei, orez, porumb, sorg) au o serie de
caracteristici care le fac foarte valoroase şi apreciate de către om, ceea ce a făcut ca acestea să
constituie din toate timpurile şi să rămână şi în viitor grupa de plante de cea mai mare importanţă
pentru existenţa şi activitatea umană, şi anume:
- un raport de 1:6 între proteine şi hidraţi de carbon, foarte favorabil organismului uman
(comparativ cu un raport de 1:3 în cazul leguminoaselor pentru boabe şi 1:12 – 1:16 în cazul
cartofului);
- produsele alimentare obţinute din cereale pot fi consumate zilnic, fără probleme pentru
organismul uman;
- diferite alternative de utilizare, cerealele putând fi utilizate în alimentaţia oamenilor,
furajarea animalelor şi ca materie primă pentru diferite industrii;
- un conţinut scăzut de umiditate (de obicei între 11-14%), ceea ce asigură o bună
conservabilitate pe perioade mari de timp şi transportul cu uşurinţă pe distanţe mari;
- nu-şi modifică valoarea nutritivă în timp, acestea fiind folosite la constituirea fondului de
rezervă pentru asigurarea hranei oamenilor şi animalelor în cazuri speciale, de criză (secetă,
calamităţi etc.);
- o mare plasticitate ecologică, cerealele fiind cultivate pe tot globul;
- sunt plante anuale ce realizează într-o perioadă relativ scurtă de timp producţii mari la
unitatea de suprafaţă;
- unele cereale au o perioadă scurtă de vegetaţie, după recoltarea acestora putându-se cultiva
culturi succesive (porumb timpuriu, fasole, etc.), mai ales în condiţii de irigare;
- cerealele au un sistem radicular fasciculat, rădăcinile fiind răspândite în stratul superficial al
solului de unde îşi extrag elementele nutritive, putând intra în rotaţii cu plantele care au un
sistem radicular mai profund (leguminoase pentru boabe, plante tehnice), care-şi procură
elementele nutritive din straturile mai adânci ale solului.
- au o tehnologie de cultivare complet mecanizată şi relativ simplă, fără probleme deosebite.
1 Denumirea de cereale vine de la „Ceres”, numele zeiţei agriculturii la romani.
10