FITOTEHNIE

Polenizara suplimentară. Sporul de producţie obţinut prin aportul insectelor la polenizare
este de până la 910 kg/ha, în funcţie de condiţiile climatice ale anului de cultură şi de hibridul
cultivat, respectiv procentul de autofertilitate, care variază de la 18 la 98% (Ion V. şi colab., 2009).
Dintre insectele polenizatoare, rolul cel mai important îl au albinele melifere (Apis
mellifica), care au o pondere medie de 82% în rândul insectelor care vizitează calatidiile de floareasoarelui.
Pentru fiecare hectar de floarea-soarelui trebuie avută în vedere aducerea în apropierea
lanului a câte 2 familii de albine, în momentul în care apar primele flori în cultură. Polenizarea
suplimentară cu ajutorul albinelor melifere trebuie avută în vedere chiar şi la hibrizii de floareasoarelui
cu un procent ridicat de autofertilitate, pentru eliminarea dependenţei de condiţiile
climatice, care pot influenţa procentul de autofertilitate şi pentru siguranţa unor recolte mari.
4.2.8.6. Recoltarea
Momentul optim de recoltare este atunci când umiditatea seminţelor este cuprinsă între 10 şi
13%, aceasta corespunzând din punct de vedere fenologic cu momentul în care 70 % dintre calatidii
sunt uscate şi 30 % au culoarea brună.
Recoltatul se poate începe la umiditatea seminţelor de 13-14% (chiar la 15 %), aceasta
corespunzând din punct de vedere fenologic cu momentul în care 75-80% din calatidii au culoarea
brună şi brună-gălbuie, iar restul de 15-20 % sunt complet galbene.
Recoltarea timpurie a florii-soarelui determină obţinerea unei mase de seminţe cu o
umiditate ridicată, la care se adaugă impurităţile din masa de seminţe (resturile de tulpimi şi
calatidii) care au o umiditate superioară seminţelor. Ca atare, imediat după recoltare trebuie luate
măsuri de curăţare a masei de seminţe, pentru eliminarea impurităţilor, şi de uscare.
Recoltarea trebuie să se încheie la umiditatea seminţelor de 10%, la umidităţi mai mici
existând pericolul de scuturare, căderea plantelor (prin uscare, plantele devin slab rezistente la
frângere), decojirea seminţelor în timpul recoltării, dezvoltarea de boli (putregaiuri) şi atacul de
păsări, ceea ce determină pierderi însemnate de producţie şi diminuarea calităţii recoltei. Pierderile
de recoltă prin întârzierea recoltatului pot ajunge până la 1000 kg/ha (Roman Gh.V., 2006).
Recoltarea poate fi efectuată mai timpuriu dacă se grăbeşte şi se uniformizează coacerea
prin aplicarea de desicanţi (defolianţi). Aplicarea de Reglone Forte (3-4 l/ha), Harvade 25 F (1,5
l/ha) sau Roundup (2,0-3,0 l/ha) când floarea-soarelui a ajuns la maturitatea fiziologică (umiditatea
seminţelor este de 30-35%, iar 50% din plante au calatidiile galbene cu început de brunificare). Prin
aplicarea de desicanţi se realizează o recoltare mai timpurie cu 1-2 săptămâni, lucru deosebit de
important dacă după floarea-soarelui urmează să se semene cereale de toamnă.
Recoltatul la floarea-soarelui se efectuează în condiţiile din ţara noastră în ultima decadă a
lunii august şi mijlocul lunii septembrie, cu diferenţe în funcţie de zonă, condiţiile climatice şi
precocitatea hibridului cultivat.
Pe suprafeţe mici sau în cazul parcelelor experimentale ale agricultorilor recoltarea se face
manual, atunci când umiditatea seminţelor este de 16-18 %. Recoltarea manuală se face prin tăierea
calatidiilor cu secera şi strângerea lor în grămezi unde se lasă câteva zile la uscat, după care se
treeră cu combina la staţionar.
Recoltatul mecanizat se efectuează cu combinele de cereale la care se montează
echipamentul pentru recoltat floarea-soarelui în locul hederelui de cereale păioase, sau se foloseşte
hederului de cereale păioase la care se montează nişte talere speciale.
Viteza optimă de lucru, la care se înregistrează pierderile minime prin scuturare, este de 3-5
km/h.
La combină se efectuează următoarele reglaje specifice:
- înălţimea de tăiere este cuprinsă între 50-100 cm, în funcţie de înălţimea plantelor şi gradul
de cădere. La un procent de peste 15% plante culcate, înălţimea de tăiere se reduce la 20-30
cm, iar intrarea combinei în lan se face în sens invers înclinării plantelor;
121