FITOTEHNIE

− este o plantă prăsitoare care lasă terenul relativ curat de buruieni, fiind o bună premergătoare
pentru majoritatea culturilor;
− valorifică foarte bine îngrăşămintele organice şi minerale, precum şi apa de irigaţie;
− poate fi semănat ca a doua cultură, după plantele cu recoltare timpurie;
− cultura poate fi mecanizată în întregime;
− recoltarea se face fără pericol de scuturare;
− are un coeficient mare de înmulţire (între l50 şi 400), realizând producţii mari (cu circa 50%
mai mari comparativ cu celelalte cereale);
− recolta are posibilităţile foarte variate de valorificare.
2.4.2. Compoziţia chimică a bobului şi factorii de influenţă
Hidraţii de carbon reprezintă 65-70% din masa bobului, iar din aceştia amidonul reprezintă
peste 80%.
Peste 98% din amidon este depus în endosperm şi este format din amilopectină în proporţie
de cca. 75% şi amiloză în proporţie de cca. 25%.
Hibrizi tardivi au boabe cu un conţinut în amidon mai ridicat comparativ cu hibrizii timpurii.
De asemenea, în condiţiile unui climat mai umed se acumulează o cantitate mai mare de amidon în
bob.
Proteinele reprezintă între 9 şi 13,5% (cu limite de variaţie între 8-14%), fiind reprezentate
în proporţie de cca. 45% de prolamine (zeină), cca. 35% glutenine şi cca. 20% globuline. Zeina
reprezintă principala proteină din bobul de porumb, care are un conţinut ridicat de acid glutamic şi
leucină, dar un conţinut foarte redus de triptofan şi aproape absent de lizină.
Peste 73% dintre proteine sunt localizate în endosperm.
Tipul de porumb (convarietatea şi hibridul) determină atât conţinutul de amidon cât i
conţinutul de proteină.
Îngrăşămintele cu azot măresc conţinutul de substanţe proteice. De asemenea,
îngrăşămintele cu azot şi fosfor măresc conţinutului boabelor în lizină.
Pe solurile fertile de tip cernoziom sau aluviuni, conţinutul în proteină este mai ridicat
comparativ cu solurile podzolice argilo-iluviale.
Lipidele reprezită între 3,9 şi 5,5%, peste 83% dintre acestea fiind localizate în embrion.
Embrionii colectaţi în special în urma măcinării umede a boabelor de porumb sunt folosiţi
pentru obţinerea de ulei alimentar de bună calitate, bogat în acizi graşi nesaturaţi (20-49% acid oleic
şi 34-64% acid linoleic), cu un grad de sicativitate foarte redus (indicele de iod este cuprins între
103 şi 130). Lipsa s-au conţinutul foarte scăzut în acid linolenic (până la 3%) conferă uleiului de
porumb o mare stabilitate.
Conţinutul de ulei variază de la un hibrid la altul.
Substanţele minerale reprezintă între 1,3 şi 1,8%, cele mai importante fiind fosforul,
potasiul şi magneziul. Porumbul este mai sărac în substanţe minerale decât celelalte cereale.
Celuloza reprezintă 1,9-2,4%, fiind localizată în cea mai mare parte (peste 55%) în pericarp.
Pigmenţii din grupa carotinoidelor dau culoarea bobului de porumb de la galben până la
portocaliu. Cei mai importanţi pigmenţi sunt: zeaxantina, criptoxantina şi carotina. Criptoxantina şi
carotina sunt precursori ai vitaminei A, ceea ce face ca boabele mai intens colorate să fie mai bogate
în vitamina A.
Temperaturile mai reduse (18-20 o C) în perioada iunie-august şi precipitaţiile în cantitate
normală influenţează în mod pozitiv acumularea pigmenţilor carotinoizi.
Vitaminele din bobul de porumb sunt: A, B 1 , B 2 , B 6 , E şi PP. Din bobul de porumb lipsesc
vitaminele C şi D.
54