FITOTEHNIE

l/ha), Shavit 25 EC (0,5 l/ha), Sportak 45 EC (1,0 l/ha), Tango Super (0,75 l/ha), Tilt 250 EC
(0,5 l/ha), Topsin 70 WP (1,0 kg/ha), Yamato (1,5 l/ha) şi alte fungicide omologate.
Prevenirea căderii plantelor. Această lucrare de îngrijire se impune în climatele umede, în
anii ploioşi şi când se aplică doze mari de îngrăşăminte cu azot. Se recomandă aplicarea de
tratamente preventive cu substanţe cu efect retardant (nanizant). Produsele cele mai frecvent
folosite sunt cele pe bază de clorură de clorcholină (Stabilan; Cycocel; CCC; Chlormequat) şi
ethephon (Camposan, Terpal) sau ethephon + chlormequat (Phynazol).
Tratamentele se efectuează în perioada de alungire a paiului (când plantele au 20-25 cm
înălţime), pe vreme liniştită, fără vânt, cu soare nu prea puternic, de dorit seara sau dimineaţa. Se
aplică 1,6-2,3 l/ha preparat în 800-1.000 l apa, în cazul tratamentelor terestre, şi în 300-400 l în
cazul tratamentelor „avio”.
Irigarea este o lucrare de îngrijire la care grâul reacţionează pozitiv. Grâul îşi satisface 70 -
75% din consumul de apă din rezerva de apă a solului la semănat şi din precipitaţiile căzute în
timpul perioadei de vegetaţie (Enciu M., 1980, citat de Bîlteanu Gh., 1998).
Udările de toamnă sunt cele mai eficiente în cultura grâului de toamnă. Atunci când solul
este prea uscat şi nu se poate efectua arătura sau dacă arătura s-a efectuat, dar nu se poate pregăti
patul germinativ, se recomandă administrarea unei udări de umezire, cu norme de 400-600 m 3 /ha.
Dacă semănatul s-a făcut în sol uscat şi grâul nu răsare din lipsă de apă, se recomandă o udare de
răsărire cu norme de 300-500 m 3 /ha.
Udările de primăvară se aplică în funcţie de apa acumulată în sol în sezonul rece şi regimul
precipitaţiilor în primăvară. Norma de udare este de 500-600 m 3 /ha, urmărindu-se menţinerea
umidităţii solului la peste 50% din intervalul umidităţii active (IUA). Se aplică 1-3 udări în fazele
de: alungirea paiului, în luna aprilie, dar numai în primăverile secetoase şi după ierni sărace în
precipitaţii; înspicat-înflorit, în luna mai; formarea bobului, în luna iunie.
Metoda de udare folosită la grâu în ţara noastră este aspersiunea.
2.2.6.6. Recoltarea
Momentul optim de recoltare a grâului este la maturitatea deplină, atunci când boabele au
14-15% umiditate. În acest stadiu maşinile de recoltat lucrează fără pierderi şi boabele se pot păstra
în condiţii bune, fără a fi necesare operaţiuni speciale de uscare. De multe ori, pentru evitarea
întârzierii, când suprafaţa cultivată cu grâu este mare, recoltarea se începe la umidităţi de 16-17%.
Recoltare trebuie încheiată când boabele au ajuns la 12-13% umiditate, pentru limitarea
pierderile de boabe prin scuturare ca urmare a supracoacerii sau vremii nefavorabile. Perioada
optimă de recoltare a unui lan de grâu este apreciată ca fiind de cca. 5-8 zile (5-6 zile în condiţii de
vreme uscată şi 6-8 zile în condiţi de vreme umedă, cu precipitaţii).
Recoltarea grâului se face cu ajutorul combinelor universale autopropulsate, care trebuie
reglate de 2-3 ori pe zi, pentru realizarea unui treierat fără pierderi şi spargerea boabelor.
Operaţia de recoltare se efectuează cel mai bine atunci când culturile sunt uniform
dezvoltate, fără buruieni, iar plantele de grâu nu sunt căzute. În cazul culturilor prea îmburuienate
sau căzute, recoltarea se face în două faze (recoltare divizată). În prima etapă, se taie plantele la
înălţime de 15-20 cm cu ajutorul unui vindrover i se lasă în brazdă câteva zile pentru uscare. În
etapa a doua, se treieră plantele tăiate cu combina prevăzută cu ridicător de brazdă.
Paiele rezultate după recoltare pot rămâne pe teren în brazdă continuă, dacă se intenţionează
strângerea lor prin balotare (operaţie efectuată cu ajutorul preselor) şi utilizarea lor în diferite
scopuri, sau pot fi tocate şi împrăştiate pe sol cu ajutorul unui dispozitiv de tocat montat în spatele
combinei.
Raportul general acceptat la grâu între boabe şi paie este de 1:1, acesta depinzând de
condiţiile anului de cultură, soi, înălţimea de tăiere la recoltare.
Arderea miriştii este interzisă prin lege, fiind acceptată numai în cazuri extreme, cum ar fi
un atac puternic de vierme roşu.
42