FITOTEHNIE

ăsărire (15-30 zile), precum şi în perioada de la răsărire la începutul tuberizării (12-35 zile),
cartoful foloseşte rezerva de apă din tubercul şi nu este pretenţios faţă de umiditate. În schimb,
plantele de cartof au cea mai mare nevoie de apă la înflorire.
Pentru cartofi, excesul de umiditate este deosebit de dăunător. Absenţa oxigenului, ca
urmare a excesului de apă, opreşte formarea tuberculilor şi stânjeneşte creşterea tuberculilor deja
formaţi. Se poate ajunge la putrezirea tuberculilor şi pieirea plantelor.
Umiditatea insuficientă provoacă stagnări în creşterea tuberculilor. În timpul secetelor
prelungite o parte din apa din tuberculi trece în frunze. Alternarea umidităţii ridicate a solului, dar
nu în exces, cu perioade de secetă scurte în timpul tuberizării, favorizează formarea unui număr
mare de tuberculi la cuib.
5.1.6.3. Cerinţe faţă de lumină
Insuficienţa luminii afectează creşterea tuturor părţilor plantei, influenţând negativ producţia
de tuberculi.
Procesul de tuberizare se desfăşoară în condiţii de iluminare intensă şi corespunde cu faza de
îmbobocire-înflorit.
Lungimea zilei de 12 ore este socotită optimă pentru formarea tuberculilor. Frunzele de
cartof elaborează o substanţă care stimulează tuberizarea, respectiv transformarea stolonilor în
tuberculi. Ziua scurtă sau lipsa de claritate a luminii favorizează formarea substanţei de tuberizare.
5.1.6.4. Cerinţe faţă de sol
Cartoful preferă solurile ce asigură o bună aerisire a stolonilor şi a tuberculilor, prezintă o
rezistenţă mică la creşterea tuberculilor indiferent de conţinutul în umiditate şi asigură o bună
folosire a substanţelor nutritive existente sau administrate prin îngrăşăminte în perioadele de
consum maxim.
Solurile care corespund cel mai bine pentru cultura cartofului sunt cele lutoase şi lutonisipoase.
bine structurate, netasate şi profunde, permeabile, fără pericol de exces de umiditate, cu
apa freatică sub 1,5-2 m.
Pentru realizarea culturilor timpurii sunt recomandate solurile cu un conţinut în substanţe
organice de 2,5-3% şi reacţie uşor acidă (pH de 5,5-6,5). Pentru soiurile târzii limitele de pH sunt
mai largi, respectiv între 4,5 şi 7,5.
Pe solurile corespunzătoare culturii cartofului, planta suportă mai uşor condiţiile climatice
nefavorabile.
5.1.7. Zonarea culturii de cartof în România
Zona foarte favorabilă cuprinde depresiunile intra şi extramontane, unde temperaturile sunt
moderate, nu depăşesc 25 o C, temperaturile medii în perioada mai-septembrie sunt de 18-20 o C, iar
precipitaţiile depăşesc 650 mm anual şi sunt bine repartizate pe faze de vegetaţie, cu un minim de
80-100 mm în lunile iunie, iulie şi august.
Zona favorabilă se găseşte în zona de deal din vecinătatea lanţului muntos, cu cantităţi mai
mici de precipitaţii, cu un minim de 50-60 mm în lunile cu consum ridicat, şi temperaturi medii mai
ridicate.
Pentru cartoful timpuriu şi extratimpuriu, zona favorabilă cuprinde zona de câmpie şi zona
colinară, unde de la sfârşitul lunii iunie temperatura depăşeşte 25 o C, precipitaţiile sunt reduse,
seceta este frecventă şi persistentă în perioada iulie-septembrie.
Prin folosirea irigaţiei în zona de câmpie se compensează deficitul de umiditate şi se
moderează temperatura în sol, extinzându-se cultura cartofului în aceste zone pentru consum de
vară, toamnă-iarnă şi pentru industrie.
128