FITOTEHNIE

Dacă umiditatea solului este suficientă pentru germinare, răsărirea porumbului are loc în 16-
20 zile la temperaturi de 10-12 o C, în 13-15 zile la temperaturi de 12-15 o C, în 8-10 zile la
temperaturi de 15-18 o C şi în 5-6 zile la temperatura de 21 o C.
Când coleoptilul este încă sub suprafaţa solului, porumbul poate suporta îngheţuri nocturne
de până la –6 o C (chiar –8 o C). După răsărire, creşterea încetează la temperatura de 4-5°C, brumele
târzii distrug frunzele, iar temperatura de -4°C distruge complet planta de porumb. Dacă meristemul
de creştere este în sol atunci când intervin aceste temperaturi, planta poate regenera ulterior.
Creşterea porumbului se desfăşoară în condiţii bune atunci când temperaturile medii nu scad
sub 13°C în luna mai şi sub 18°C în lunile iulie şi august. Rata de creştere cea mai ridicată se
înregistrează la temperaturi cuprinse între 24 şi 30°C.
În faza de înflorirea, temperatura optimă este cuprinsă între 18 şi 24°C. Temperaturile mai
ridicate determină un decalaj între apariţia paniculelor şi cea a stigmatelor, accentuând fenomenul
de protandrie 1 , iar temperaturile de 28-30°C, precum şi oscilaţiile mari de temperaturi de la zi la
noapte scad viabilitatea polenului, ceea cedetermină un procent ridicat de sterilitate şi scăderea
producţiei.
De la fecundare până la coacerea în ceară, planta de porumb necesită temperaturi moderate
şi fără oscilaţii, care să permită funcţionarea aparatului fotosintetic pe o perioadă cât mai lungă,
astfel încât să se asigure umplerea boabelor.
După maturitatea în ceară, porumbul necesită temperaturi ridicate şi un climat uscat, care să
permită o pierdere rapidă a apei din bob.
2.4.4.2. Cerinţe faţă de umiditate
Porumbul are o rezistă bună la secetă, în mod deosebit în prima parte a perioadei de
vegetaţie, datorită sistemului radicular puternic dezvoltat, coeficientului de transpiraţie redus
(cuprins între 246 şi 589) şi caracterului xerofitic al părţii aeriene (capacitatea de reducere a
suprafeţei foliare prin uscarea frunzelor bazale şi răsucirea limbului foliar).
Pentru a germina, boabele de porumb absorb 27-34% apă din greutatea lor la temperatura de
8-10 o C.
Perioada critică pentru apă este între 10-20 iunie şi 10-20 august, respectiv înaintea apariţiei
paniculelor şi până la maturitatea în lapte. În această perioadă, solul trebuie să aibă 60 - 80% apă
din capacitatea de câmp.
În faza de umplere a boabelor, lipsa de umiditate provoacă şiştăvirea acestora.
În condiţiile din ţara noastră, producţiile de porumb sunt peste medie atunci când
precipitaţiile sunt de peste 40 mm în luna mai, 60 mm în iunie, 60 mm în iulie şi sub 80 mm în
august. Repartizarea optimă a precipitaţiilor este următoarea: 60-80 mm în luna mai, 100-120 mm
în iunie, 100-120 mm în iulie şi 20-60 mm în august (Humlum J., 1942, citat de Bîlteanu Gh.,
1998).
Porumbul găseşte cele mai bune condiţii de vegetaţie atunci când precipitaţiile anuale sunt
de peste 500 mm, precipitaţiile căzute între 1 ianuarie şi 31 august sunt de peste 350 mm sau
precipitaţiile căzute între 1 mai şi 31 august sunt de peste 250 mm (Safta I., citat de Bîlteanu Gh.,
1998).
Grindina produce pagube importante atunci când aceasta cade în faze mai avansate de
vegetaţie a porumbului, în special după înspicat. Până în faza de 6-8 frunze, planta de porumb se
reface în scurt timp.
Apa freatică este în optim pentru porumb dacă se găseşte la 1,5-3,5m adâncime.
1 Protandria reprezintă fenomenul de apariţie a paniculului şi a stigmatelor în perioade diferite, ceea ce face ca
polenizarea să fie alogamă anemofilă. Primul care apare este paniculul, iar după ce acesta îşi scutură polenul apare şi
stigmatul.
58