FITOTEHNIE

- Tipul III, cu rădăcina principală subţire şi puţin profundă, cu rădăcini secundare puţine la
număr şi bogat ramificate, destul de puţin deosebite de rădăcina principală ca lungime şi
grosime, întâlnindu-se la fasole, fasoliţă, soia.
Fig. 22. Răsărire epigeică
Fig. 23. Răsărire hipogeică
(după Ecaterina Feher, 1993) (după Ecaterina Feher, 1993)
Fig. 24. Tipuri de rădăcini (după Costache D., 1988)
1 – lupin alb (Lupinus albus); 2 – mazărea (Pisum sativum); 3 – fasolea (Phaseolus vulgaris)
Caracteristica sistemului radicular la leguminoase este formarea de nodozităţi, atât pe
rădăcina principală cât şi pe cele secundare, ca rezultat al simbiozei plantei cu bacteriile din genul
Rhizobium. Forma, mărimea şi dispunerea nodozităţilor pe rădăcini sunt diferite de la o specie la
alta. Astfel, nodozităţile sunt:
- rotunde şi mari, la soia;
- rotunde şi mai mici, la fasole şi mazăre;
- lunguieţe, la linte;
- alungite şi piriforme, la năut;
- mari (sub formă de conglomerat) şi neregulate, la lupin şi bob;
- formate în cea mai mare parte pe rădăcina principală, la lupin, bob şi soia;
- formate pe rădăcinile laterale, la fasole, linte.
Tulpina. La leguminoasele pentru boabe tulpina este fistuloasă (goală în interior în zona
internodurilor).
Talia tulpinii la leguminoasele pentru boabe este:
- înaltă, la lupin (70-150 cm), soia (60-150 cm), mazăre (60-150 cm);
- mijlocie, la fasole oloagă (30-50 cm), năut (30-60 cm);
- mică, la linte, latir (20-40 cm).
Portul tulpinii la leguminoasele pentru boabe poate fi:
- erect, la lupin, bob, năut, soia, fasole (la soiurile oloage de câmp), fasoliţă;
73